Home > SI > Programe > Programul Cadru 6 > Propunere

Propunere modificata la 2002/0202 (COD)

DECIZIA PARLAMENTULUI ŞI CONSILIULUI EUROPEAN

privind normele de participare a întreprinderilor, centrelor de cercetare şi universităţilor şi de difuzare a rezultatelor cercetărilor destinate aplicării Programului Cadru 2002-2006 al Comunităţii Europene

(text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 167 şi al doilea paragraf din art. 172,

având în vedere propunerea Comisiei[1],

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social[2],

acţionând în conformitate cu procedura menţionată în art. 251 din Tratat[3],

întrucât:

(1)   Programul-cadru pentru activităţi de cercetare, dezvoltare tehnologică şi activităţi demonstrative al Comunităţii Europene, având ca scop contribuirea în vederea creării unui Spaţiu European de Cercetare (2002-2006) (numit în continuare „programul-cadru 2002-2006”) a fost adoptat prin Decizia Parlamentului European şi a Consiliului nr. …/200/CE[4]. Normele de participare financiară din partea Comunităţii, aşa cum sunt stabilite în Anexa III a deciziei în cauză, trebuie să fie suplimentate de alte dispoziţii.

(2)   Dispoziţiile trebuie să se încadreze într-un cadru coerent şi transparent care să ţină seama în totalitate de obiectivele şi caracteristicile instrumentelor definite în Anexa III a programului-cadru 2002-2006 în vederea garantării celei mai eficiente aplicări posibile.

(3)   Normele de participare a întreprinderilor, centrelor de cercetare şi universităţilor trebuie să ia în considerare natura activităţilor de cercetare şi dezvoltare tehnologică, inclusiv activităţile demonstrative. În plus, ele pot varia în funcţie de locul în care este stabilit participantul, dacă aparţine unui stat membru, într-un stat asociat – un stat candidat sau nu – sau într-o ţară terţă, şi de structura lui legală, mai precis dacă este o organizaţie naţională, internaţională – de interes European sau nu – o întreprindere mică sau mijlocie, o grupare de interes economic european sau o asociaţie formată de către participanţi.

(4)   În conformitate cu programul-cadru 2002-2006, participarea persoanelor juridice din ţările terţe trebuie prevăzută în conformitate cu obiectivele cooperării internaţionale, mai ales după cum se stipulează în art. 164 şi 170 din Tratat.

(5)   Organizaţiile internaţionale care au rolul de a dezvolta cooperarea în domeniul cercetării în Europa şi care sunt formate în mare măsură din state membre sau state asociate contribuie la crearea unui Spaţiu European de Cercetare. Prin urmare, ele trebuie să încurajeze participarea la programul-cadru 2002-2006.

(6)   Centrul Comun de Cercetare (în continuare denumit  ,,CCC”) ia parte indirect la acţiunile de cercetare şi dezvoltare tehnologică având acelaşi statut ca şi persoanele juridice stabilite într-un stat membru.

(7)   Activităţile care fac parte din programul-cadru trebuie să fie în conformitate cu interesele financiare ale Comunităţii şi să le protejeze.

(8)   Normele care reglementează difuzarea rezultatelor cercetărilor trebuie să promoveze protejarea proprietăţii intelectuale şi utilizarea şi diseminarea acelor rezultate. Ele trebuie să asigure accesul reciproc al participanţilor la know-how-ul deja existent şi la cunoştinţele care rezultă din munca de cercetare în măsura necesară pentru desfăşurarea muncii de cercetare sau folosirea informaţiilor obţinute. În acelaşi timp, ele trebuie să garanteze protejarea valorilor intelectuale ale participanţilor. Ele trebuie de asemenea să ţină cont de caracteristicile proiectelor integrate şi reţelelor de excelenţă, în special prin oferirea unui grad înalt de flexibilitate pentru participanţi, permiţându-le să convină cu privire la aranjamentele cele mai adecvate pentru colaborarea lor şi exploatarea cunoştinţelor obţinute.

(9)   Activităţile care fac parte din programul-cadru trebuie să se desfăşoare în conformitate cu principiile etice, inclusiv acelea prevăzute în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să încerce atât să acorde o importanţă sporită rolului femeilor în cercetare, cât şi să îmbunătăţească informaţia pentru şi în comunicarea cu societatea.

DECID:

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Subiectul

Decizia stabileşte norme de participare a întreprinderilor, centrelor de cercetare şi universităţilor şi norme de difuzare a rezultatelor provenind de pe urma cercetării desfăşurate în programul-cadru multianual 2002-2006 al Comunităţii Europene pentru activităţi de cercetare, dezvoltare tehnologică şi activităţi demonstrative care au ca scop contribuţia la crearea unui Spaţiu European de Cercetare (în continuare denumit  „programul-cadru 2002-2006”), exceptând activităţile CDT executate de către o întreprindere comună sau altă structură instituită în conformitate cu art. 171 din Tratat.

Articolul 2

Definiţii

În scopul prezentei decizii:

(a)       o activitate CDT reprezintă una dintre activităţile de cercetare sau dezvoltare tehnologică, inclusiv activităţile demonstrative, descrise în Anexele I şi III la programul-cadru 2002-2006;

(b)      acţiune directă semnifică o activitate CDT întreprinsă de către CCC în executarea sarcinilor care i-au fost atribuite prin programul-cadru 2002-2006;

(c)       acţiune indirectă reprezintă o activitate CDT întreprinsă de unul sau mai mulţi participanţi cu ajutorul unui instrument al programului-cadru 2002-2006;

(d)      instrumentele sunt mecanisme folosite pentru intervenţia indirectă a Comunităţii după cum se prevede în anexa III la programul-cadru 2002-2006, exceptând participarea financiară a Comunităţii în conformitate cu art. 169 din Tratat;

(e)       contract semnifică un acord de alocare de fonduri privind desfăşurarea unei acţiuni indirecte care stabileşte drepturile şi obligaţiile care le revin Comunităţii şi participanţilor în acţiunea indirectă în cauză;

(f)        participant înseamnă o persoană juridică ce contribuie la o acţiune indirectă având drepturi şi obligaţii în cea ce priveşte Comunitatea, prin termenii prezentei decizii sau în conformitate cu contractul;

(g)       persoană juridică reprezintă orice persoană fizică sau juridică având un statut legal conform legii statului unde este stabilită, legii Comunităţii sau legii internaţionale, cu personalitate juridică şi abilitată de a deţine drepturi şi obligaţii de orice fel în numele său;

(h)       consorţiul este reprezentat de participanţii la aceeaşi acţiune indirectă;

(i)         organizaţie internaţională semnifică orice persoană juridică rezultând din asocierea dintre state, altele decât Comunitatea, instituită pe baza unui tratat sau act similar, având instituţii comune şi personalitate juridică internaţională diferită faţă de cea a statelor ei membre;

(j)        organizaţie internaţională de interes european este o organizaţie internaţională, a cărei majoritate de membri sunt statele membre ale Comunităţii Europene sau statele asociate, şi al cărei obiectiv principal îl constituie promovarea cooperării ştiinţifice şi tehnologice în Europa;

(k)      ţară candidată asociată este un stat asociat recunoscut de către Comunitate ca fiind candidat la aderarea la Uniunea Europeană;

(l)         stat asociat reprezintă un stat care face parte dintr-un acord internaţional încheiat cu Comunitatea, în termenii sau pe baza căruia contribuie financiar la întregul sau o  parte a programului-cadru 2002-2006;

(m)     ţară terţă este un stat care nu este nici stat membru nici stat asociat;

(n)       grupare de interes economic european (GIEE) reprezintă orice persoană juridică instituită în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2137/85[5];

(o)      întreprinderi mici şi mijlocii (în continuare denumite ,,IMM”) reprezintă întreprinderi care îndeplinesc criteriile stabilite în Recomandarea Comisiei 96/280/CE[6];

(p)      grupare de întreprinderi semnifică orice persoană juridică formată în cea mai mare parte din IMM-uri, reprezentându-le interesele;

(q)      bugetul este planul financiar prin care se estimează toate resursele şi cheltuielile necesare pentru îndeplinirea acţiunii indirecte;

(r)        iregularitate semnifică orice încălcare a dispoziţiei legii comunitare sau orice nerespectare a obligaţiei contractuale care rezultă de pe urma unui act sau omiteri din partea persoanei juridice care are sau ar avea efectul de a aduce prejudicii bugetului general al comunităţilor sau bugetelor administrate de către acestea prin cheltuieli nejustificate;

(s)       Know-how pre-existent înseamnă informaţia care este deţinută de către participanţi înainte de încheierea contractului sau obţinută în paralel cu acesta, dar şi drepturi de autor sau drepturi de a intra în posesia unor asemenea informaţii în urma cererilor sau a emiterii de brevete, proiecte, diverse utilaje, certificate suplimentare de protecţie sau forme similare de protecţie;

(t)        cunoştinţele se referă la rezultate, inclusiv informaţii, protejate sau nu, obţinute prin acţiuni directe şi acţiuni indirecte, dar şi drepturi de autor sau drepturi de intrare în posesia unor asemenea informaţii în urma cererilor pentru, sau emiterii de brevete, proiecte, diverse utilaje, certificate suplimentare de protecţie sau forme similare de protecţie;

(u)       diseminare este dezvăluirea de cunoştinţe prin orice mijloace adecvate altele decât publicarea rezultând din formalităţile pentru protejarea cunoştinţelor;

(v)       utilizarea se referă la folosirea directă sau indirectă a cunoştinţelor în activităţile de cercetare sau pentru crearea şi vânzarea unui produs, sau prelucrarea, crearea şi furnizarea unui serviciu.

Articolul 3

Independenţa

1.        Două persoane juridice trebuie să fie independente una de cealaltă în scopul prezentei decizii în cazul în care nu există o relaţie de monitorizare între ele. O relaţie de monitorizare trebuie să existe dacă o persoană juridică o controlează direct sau indirect pe cealaltă sau o persoană juridică se află sub acelaşi control direct sau indirect ca şi cealaltă. Controlul poate rezulta în special din:

(a)    deţinerea directă sau indirectă a mai mult de 50% din valoarea nominală a capitalului social emis pentru o persoană juridică, sau cu o majoritate de voturi ale acţionarilor sau asociaţilor acelei entităţi;

(b)   deţinerea directă sau indirectă în fapt sau prin lege a unor puteri de decizie într-o entitate juridică.

2.        Deţinerea directă sau indirectă a mai mult de 50% din valoarea nominală a capitalului social emis într-o entitate juridică sau o majoritate de drepturi de vot ale acţionarilor sau asociaţilor menţionatei entităţi de către corporaţii publice de investiţii, investitori instituţionali sau companii cu capital de investiţii şi fonduri nu constituie o relaţie de control.

3.        Deţinerea sau supervizarea unei entităţi juridice de către acelaşi organism public nu dă naştere implicit la o relaţie de control între ele.

CAPITOLUL II

PARTICIPAREA LA ACŢIUNI INDIRECTE ŞI FINANŢARE

Articolul 4

Principii generale

1.        Orice persoană juridică participantă la o acţiune indirectă poate primi un ajutor financiar din partea Comunităţii în conformitate cu dispoziţiile art. 6 şi 7.

2.        Orice persoană juridică stabilită într-un stat asociat poate participa la acţiuni indirecte având acelaşi statut şi aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi persoana juridică stabilită într-un stat membru, supusă dispoziţiilor art. 5.

3.        CCC poate participa la acţiuni indirecte având aceeaşi poziţie şi aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi persoana juridică stabilită într-un stat membru.

4.        Orice organizaţie internaţională de interes european  poate participa la acţiuni indirecte având aceeaşi poziţie şi aceleaşi drepturi şi trebuie să respecte aceleaşi obligaţii asemeni persoanei juridice stabilite într-un stat membru în conformitate cu statutul său de instituire.

5.        În funcţie de tipul de instrument desfăşurat sau obiectivele activităţii CDT, programele de lucru pentru programele specifice pot să restricţioneze participarea, dacă este cazul, la o acţiune indirectă a persoanelor juridice în funcţie de activităţile şi natura lor.

Articolul 5

Numărul minim de participanţi şi locul lor de stabilire

1.        Programele de lucru trebuie să specifice numărul minim de participanţi necesar pentru fiecare acţiune indirectă şi de asemenea, locul lor de stabilire, în conformitate cu natura instrumentului şi obiectivele activităţii CDT.

2.        Pentru reţelele de excelenţă şi proiectele integrate, numărul minim de participanţi nu este mai mic de trei persoane juridice independente stabilite în trei state membre diferite sau state asociate, dintre care cel puţin două sunt state membre sau ţări candidate asociate.

3.        Acţiuni specifice de susţinere şi acţiuni destinate favorizării resurselor umane şi mobilităţii, exceptând reţelele de cercetare de instruire, pot fi executate de către o singură persoană juridică.

În situaţiile în care programul de lucru stabileşte un număr minim care este mai mare sau egal cu două persoane juridice stabilite în tot atâtea state membre sau state asociate, acest număr este fixat în conformitate cu condiţiile prevăzute în alin. 4.

4.        Pentru alte instrumente decât acelea menţionate în cadrul alin. 2 şi 3, numărul minim de participanţi nu trebuie să fie mai mic de două persoane juridice independente stabilite în două state membre sau state asociate diferite din care cel puţin unul trebuie să fie stat membru sau o ţară candidată asociată.

5.        O GIEE sau orice persoană juridică stabilită într-un stat membru sau un stat asociat care este format din persoane juridice independente ce întrunesc condiţiile prezentei decizii pot fi unic participant într-o acţiune indirectă, cu condiţia ca structura ei să fie în conformitate cu condiţiile stabilite conform dispoziţiilor din alin. 1-4.

Articolul 6

Participarea persoanelor juridice din ţările terţe

1.        Orice persoană juridică stabilită într-o ţară terţă poate participa, cu un număr mai mic sau mai mare de participanţi decât minimul stabilit în conformitate cu termenii art. 5 în activităţi CDT conform obiectivului ,,Cercetare pentru integrare” din Decizia 200./… CE [care prevede programul specific ,,Integrarea şi consolidarea domeniului European de cercetare”].

            Orice persoană juridică stabilită într-o ţară terţă vizată de activităţile de cooperare internaţională specifice conform programului specific ,,Integrarea şi consolidarea domeniului de cercetări european” şi care ia parte la activităţile CDT menţionate în primul paragraf, poate primi un ajutor financiar din partea Comunităţii în limitele bugetului alocat în Anexa II la programul cadru 2002-2006 pentru acţiunea prevăzută la lit. (b) art. 164 din Tratat.

            Orice persoană juridică stabilită într-o ţară terţă alta decât cea prevăzută de al doilea paragraf şi care ia parte la activităţile CDT la care face referire primul paragraf poate primi un ajutor financiar din partea Comunităţii dacă prevederea este conformă activităţilor CDT sau dacă este esenţială pentru realizarea unei acţiuni indirecte.

2.        Orice persoană juridică stabilită într-o ţară terţă care a încheiat cu Comunitatea un acord de cooperare tehnologică şi ştiinţifică poate lua parte la activităţile CDT altele decât cele prevăzute în primul paragraf, cu un număr de participanţi mai mare sau mai mic decât minimul stabilit în conformitate cu termenii art. 5, conform condiţiilor stipulate în acordul în cauză.

            Aceasta poate primi un ajutor financiar din partea Comunităţii dacă prevederea este conformă activităţilor CDT sau este esenţială pentru realizarea unei acţiuni indirecte.

3.        Orice persoană juridică stabilită într-o ţară terţă alta decât cele prevăzute în alin. 2 poate lua parte la activităţile CDT altele decât cele prevăzute în primul paragraf, cu un număr de participanţi mai mare sau mai mic decât minimul stabilit în conformitate cu termenii art. 5, dacă o asemenea participare este susţinută conform activităţilor CDT sau dacă este necesară pentru realizarea unei acţiuni indirecte.

            Ea poate primi un ajutor financiar din partea Comunităţii dacă prevederea este conformă unei activităţi CDT sau este esenţială pentru realizarea unei acţiuni indirecte.

Articolul 7

Participarea organizaţiilor internaţionale

Orice organizaţie internaţională alta decât organizaţiile internaţionale de interes european pot lua parte la activităţile CDT conform obiectivului ,,Cercetare pentru integrare” din Deciziei 200./… CE care prevede programul specific ,,Integrarea şi consolidarea domeniului de cercetări European”, supus condiţiilor stabilite în primul şi al treilea paragraf din art. 6 alin. (1), şi la alte activităţi CDT supuse condiţiilor stabilite în art. 6 alin. (3).

Articolul 8

Condiţii legate de competenţa tehnică şi resurse

1.        Participanţii trebuie să aibă cunoştinţele şi competenţa tehnică necesară pentru a îndeplini acţiunea indirectă.

2.        Când îşi prezintă propunerea, participanţii trebuie să aibă cel puţin resursele potenţiale necesare să îndeplinească acţiunea indirectă şi să menţioneze resursa relevantă.

Pe măsură ce munca se dezvoltă, participanţii trebuie să aibă resursele necesare pentru şi la îndeplinirea acţiunii indirecte.

Resursele necesare pentru îndeplinirea unei acţiuni indirecte reprezintă resursele umane, infrastructura, resursele financiare şi, dacă este necesar, proprietatea intangibilă şi alte resurse acordate de către o terţă parte pe baza unui angajament anterior.

Articolul 9

Depunerea propunerilor pentru acţiunile indirecte

1.        Propunerile pentru acţiuni indirecte trebuie depuse conform termenelor de depunere a propunerilor publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene şi, pe cât posibil, anunţate şi pe alte căi.

2.        Alin. 1 nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)    acţiuni de ajutorare specifice pentru activităţile persoanelor juridice identificate în programele de muncă;

(b)   acţiuni de ajutorare specifice constând într-un avantaj sau serviciu guvernat de termenii aplicabili procedurilor de procurare publică;

(c)    acţiuni de ajutorare specifice având caracteristici particulare şi valoarea obiectivelor şi conţinutului ştiinţific şi tehnologic al programelor specifice, pentru care cererile de subvenţie pot fi depuse la Comisie, dacă este astfel prevăzut în programul de lucru al programului specific în cauză şi dacă o astfel de cerere nu intră în domeniul de aplicare al unei cereri deschise pentru propuneri.

(d)   acţiuni  de ajutorare specifice prevăzute în art. 11.

3.      Cererile pentru exprimarea interesului pot fi emise anterior cererilor pentru propuneri, pentru a permite Comisiei să identifice şi să evalueze corect obiectivele şi cererile, fără a aduce atingere unei decizii pe care ar lua-o ulterior.

Articolul 10

Evaluarea şi selectarea propunerilor pentru acţiunile indirecte

1.      Propunerile pentru acţiunile indirecte prevăzute în art. 9 alin. (1) şi art. 9 alin. (2) lit. (c) trebuie evaluate în conformitate cu următoarele criterii:

(a)    relevanţa pentru obiectivele programului specific;

(b)   excelenţa ştiinţifică şi tehnică;

(c)    valoarea adăugată la Comunitate, inclusiv masa critică a resurselor mobilizate, impactul prevăzut sau contribuţia la politicile Comunităţii;

(d)   calitatea planului pentru folosirea şi răspândirea cunoaşterii, potenţialul pentru promovarea inovaţiei şi capacitatea de a conduce proprietatea intelectuală;

(e)    capacitatea de a îndeplini cu succes o acţiune indirectă, evaluată în termeni de resurse, competenţe şi organizare.

2.      În aplicarea alin. 1 lit. (c) trebuie luate în considerare, de asemenea, următoarele criterii:

(a)    pentru reţelele de excelenţă, domeniul de activitate şi nivelul efortului de a obţine integrarea şi capacitatea reţelei de a promova excelenţa în afara membrilor ei, precum şi perspectivele integrării pe termen lung a capacităţilor cercetării şi resurselor după perioada pentru care se primeşte ajutorul financiar din partea Comunităţii;

(b)   pentru proiectele integrate, scara ambiţiei pentru obiective şi capacitatea resurselor de a aduce o contribuţie semnificativă la întărirea competitivităţii sau la rezolvarea problemelor societăţii;

(c)    pentru iniţiativele integrate cu privire la infrastructură, perspectivele iniţiativei de a continua mult timp după perioada pentru care se primeşte ajutor financiar din partea Comunităţii.

3.      Programele de lucru din cadrul programelor specifice determină, în conformitate cu tipul instrumentelor desfăşurate sau al obiectivelor activităţilor CDT, care dintre criteriile stabilite în alin. 1 este aplicat de către Comisie. Aceste criterii şi cele ale alin. 2 trebuie clarificate sau complementate, în special pentru a lua în considerare contribuţia propunerilor pentru acţiunile indirecte, pentru a îmbunătăţi informaţiile şi dialogul cu societatea şi de asemenea pentru a spori rolul femeilor în cercetare.

4.      Orice propunere pentru o acţiune indirectă care contravine principiilor fundamentale de etică, în special cele prevăzute în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, sau care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în programul de lucru sau în cererea de propuneri poate fi oricând exclusă din procedura de evaluare şi selecţie.

Orice participant care a comis o neregularitate în aplicarea unei acţiuni indirecte poate fi oricând exclus din procedura de evaluare şi selecţie.

5.      Comisia evaluează şi selectează propunerile pentru acţiunile indirecte în conformitate cu procedurile transparente, corecte şi imparţiale prevăzute într-un manual de evaluare, pe care îl va face public.

6.      Comisia evaluează propunerile cu ajutorul experţilor independenţi numiţi în conformitate cu dispoziţiile art. 11. Pentru anumite acţiuni specifice de ajutorare, în special  pentru cele prevăzute de art. 9 alin. (2), experţii independenţi sunt numiţi doar dacă Comisia consideră acest lucru necesar.

Articolul 11

Numirea experţilor independenţi

1.      Comisia desemnează experţi independenţi să asiste la evaluarea impusă conform programului cadru 2002-2006 şi a programelor specifice şi, de asemenea, pentru asistenţa menţionată în art. 10 alin. (6) şi al doilea paragraf din art. 18  alin. (1).

Pe lângă aceasta, mai poate stabili grupuri de experţi independenţi pentru a oferi consultanţă cu privire la aplicarea politicii sale de cercetare.

2.      Comisia numeşte experţii independenţi în conformitate cu una din următoarele proceduri:

(a)    Experţii individuali numiţi de Comisie pentru evaluarea prevăzută în art. 6 din programul cadru, art. 9 alin. (2) din decizia […] şi art. 8 alin. (2) din programul specific ,,Structurarea domeniului de cercetare european” sunt persoane de rang înalt din domeniul ştiinţei, industriei sau politicii cu experienţă semnificativă în domeniul cercetării, politica de cercetare sau programe de conducere a cercetării la nivel naţional sau internaţional.

(b)   Experţii individuali numiţi de Comisie pentru a asista la evaluarea propunerilor pentru reţelele de excelenţă şi proiectele integrate şi la monitorizarea proiectelor selectate şi realizate sunt persoane din domeniul ştiinţei sau industriei având cel mai înalt grad de cunoştinţe şi care sunt autorităţi recunoscute pe plan internaţional în domeniul de specialitate respectiv.

(c)    Experţii individuali numiţi de Comisie pentru a forma grupurile menţionate în al doilea paragraf din alin. (1) sunt profesionişti recunoscuţi pentru cunoştinţele lor, calificarea şi experienţa de cel mai înalt nivel în domeniul sau cu privire la problemele cu care se confruntă grupul.

(d)   Pentru alte cazuri decât cele menţionate la lit. (a), (b) şi (c) şi pentru a lua în considerare în mod echilibrată diferiţii operatori din domeniul de cercetare, Comisia numeşte experţi individuali având calificare şi cunoştinţe corespunzătoare sarcinilor ce le-au fost atribuite. În acest scop se bazează pe cererile primite de la persoane individuale sau cererile adresate instituţiilor de cercetare în vederea stabilirii de liste cu candidaţi potriviţi, sau poate, dacă este cazul, să selecteze orice persoană individuală din afara listelor care are calificarea corespunzătoare.

3.      Dacă numeşte un expert independent, Comisia se asigură că expertul nu se confruntă cu un conflict de interese în legătură cu problema cu privire la care trebuie să-şi dea avizul. În acest scop, Comisia cere experţilor să semneze o declaraţie din care să rezulte că nu există un astfel de conflict de interese la data numirii acestuia şi prin care se angajează să informeze Comisia dacă apare vreunul în cursul îndeplinirii îndatoririlor lor.

Articolul 12

Contractele

1.      Contractele pentru propunerile de acţiune indirectă selectate sunt întocmite pe baza modelului corespunzător de contract stabilit de Comisie în conformitate cu prevederile programului cadru 2002-2006 şi prezenta decizie, luându-se în considerare, dacă este necesar, caracteristicile variatelor instrumente implicate.

2.      Contractul stabileşte drepturile şi obligaţiile participanţilor în conformitate cu prezenta decizie, în special planurile de monitorizarea tehnică, tehnologică şi financiară a acţiunii indirecte, pentru actualizarea obiectivelor sale, pentru modificările numărului de membri ai consorţiului, pentru plata ajutorului financiar al Comunităţii şi, dacă este aplicabil, condiţiile pentru eligibilitatea oricărei cheltuieli necesare, precum şi pentru regulile de răspândire şi folosire.

3.      Pentru a asigura protejarea intereselor financiare ale Comunităţii, în contracte sunt incluse penalizări corespunzătoare.

4.      Încheierea unui contract nu aduce atingere dreptului Comunităţii de a adopta o decizie de recuperare, care urmează să fie aplicabilă în temeiul art. 256 din Tratat, pentru a obţine o rambursare a unei sume datorate de participant. Înainte de adoptarea unei astfel de decizii, Comisia cere participanţilor să îşi prezinte comentariile până la o dată specificată.

Articolul 13

Executarea acţiunilor indirecte

1.      În conformitate cu termenii contractului şi cu propriile planuri de organizare ale acestuia, consorţiul asigură aplicarea tehnică a acţiunii indirecte, participanţii fiind împreună şi separat responsabili.

2.      Ajutorul financiar al Comunităţii pentru o acţiune indirectă trebuie plătită, în conformitate cu angajamentele stipulate în contract, participantului desemnat de consorţiu şi aprobat de Comisie.

Acesta din urmă administrează ajutorul financiar al Comunităţii în conformitate cu deciziile adoptate de consorţiu privind alocarea acestuia participanţilor şi activităţilor.

3.      Sub rezerva angajamentelor prevăzute în contract pe baza tipului de instrument şi a prelungirii contribuţiei efectuată de participanţi:

(a)    fiecare participant trebuie să poarte, împreună şi separat, obligaţia pentru folosirea ajutorului financiar al Comunităţii alocat în conformitate cu al doilea paragraf din alin. (2), cu excepţia părţii alocate participanţilor menţionaţi la lit. (b);

(b)   un participant care nu poate din motive legale să fie considerat responsabil împreună şi separat trebuie să răspundă numai pentru acea parte din ajutorul financiar al Comunităţii alocat în mod specific acestuia în conformitate cu alin. (2).

4.      Comisia trebuie să recurgă la obligaţia menţionată în alin. (3) lit. (a) numai dacă paguba produsă Comunităţii nu a fost îndreptată de nici unul din participanţii vinovaţi sau de consorţiu, din propria iniţiativă, într-un termen rezonabil.

4        Dacă mai multe persoane juridice sunt grupate ca o singură persoană juridică care acţionează ca un singur participant în conformitate cu art. 5 alin. (5), acea persoană juridică trebuie să preia îndatoririle menţionate în alin. (1) şi (2) din prezentul articol şi trebuie să fie responsabilă faţă de Comunitate, fără a aduce atingere acordurilor semnate între persoanele juridice care formează persoana juridică unică.

Articolul 14

Ajutorul financiar al Comunităţii

În conformitate cu Anexa III la programul cadru 2002-2006 şi în limitele cadrului de lucru al Comunităţii pentru ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare8, ajutorul financiar al Comunităţii poate lua trei forme distincte, după cum urmează:

(a)    Pentru reţelele de excelenţă, aceasta trebuie să ia forma unei subvenţii pentru integrare, a cărui sumă se stabileşte în funcţie de valoarea capacităţilor şi resurselor pe care toţi participanţii au propus să le integreze. Trebuie să completeze resursele desfăşurate de participanţi pentru a realiza programul comun de activităţi. 

Contribuţia trebuie plătită cu privire la executarea programului comun de activităţi şi pe baza acelor cheltuieli referitoare la acesta care sunt suplimentare faţă de cele suportate de participanţi şi care sunt certificate de un auditor extern, sau în cazul persoanelor juridice publice, de un funcţionar public competent.

(b)   Pentru unele acţiuni care promovează resurse umane şi mobilitate şi unele acţiuni de ajutorare, exceptând acţiunile indirecte reglementate în art. 9 alin. (2) lit.(b), acesta poate lua forma unei plăţi globale.

(c)    Pentru proiectele integrate şi pentru alte instrumente, cu excepţia celor reglementate la lit. (a) şi (b) şi acţiunile indirecte reglementate în art. 9 alin. (2) lit. (b), acesta poate lua forma unui subvenţii la buget, calculată ca un procent din bugetul alocat de participanţi pentru a realiza acţiunea indirectă, adaptată corespunzător tipului de activitate.

Contractul trebuie să specifice cheltuielile necesare pentru a pune în aplicare acţiunea indirectă, care trebuie certificate de un auditor extern sau, în cazul persoanelor juridice publice de un funcţionar public competent.

Contractul poate stipula rate medii pe tip de cheltuială sau sume globale prestabilite, precum şi, cu acordul participanţilor, o valoare pe activitate care trebuie să fie aproximată la valoarea cheltuielilor produse.

Articolul 15

Modificări în numărul de membri ai consorţiul

1.      În limitele ajutorului financiar al Comunităţii şi indiferent de instrument, numărul de membrii ai consorţiului, din proprie iniţiativă sau prin executarea contractului, poate fi modificat cu acordul Comisiei, în special poate fi extins pentru a include orice persoană juridică care contribuie la punerea în aplicare a acţiunii indirecte.

Cu excepţia modificărilor menţionate în alin. (2), consorţiul identifică noile persoane juridice în acele condiţii pe care acesta le consideră corespunzătoare, sau în conformitate cu contractul.

2.    Programul comun de activităţi pentru o reţea de excelenţă sau planul de realizare pentru un proiect integrat trebuie să specifice care modificări ale numărului de membri ai consorţiului necesită o publicare anterioară a unei cereri competitive.

Consorţiul trebuie să publice cererea competitivă şi să informeze pe plan larg folosind suport informaţional specific, în special adrese de Internet privind programul cadru 2002-2006, presa de specialitate şi broşuri.

Consorţiul evaluează ofertele în lumina criteriilor care reglementează evaluarea şi selectarea acţiunii indirecte, definite conform condiţiilor art. 10 alin. (3) şi (4) şi cu ajutorul expertului independent numit de consorţiu pe baza criteriilor menţionate în art. 11 alin. (2) lit.(b).

În conformitate cu alin.(1), Comisia se poate opune dacă şi când propune consorţiul, în urma acestei evaluări, pentru a extinde numărul de membri ai acestuia şi la alţi participanţi.

Articolul 16

Ajutorul financiar suplimentar

Comisia poate mări ajutorul financiar al Comunităţii pentru o acţiune indirectă deja în curs pentru a extinde domeniul de aplicare al acesteia cu scopul de a acoperi noi activităţi care pot implica noi participanţi.

Poate face aceasta prin intermediul unei cereri de propuneri, limitată, dacă este necesar, la acţiuni indirecte în curs, după terminarea evaluării desfăşurată în conformitate cu art. 10.

Articolul 17

Activităţile consorţiului în favoarea părţilor terţe

Dacă contractul prevede ca consorţiu să întreprindă activităţile în totalitate sau parţial în favoarea părţilor terţe, consorţiul se asigură că acest lucru este făcut public în mod corespunzător, în conformitate cu contractul, dacă este aplicabil.

Consorţiul trebuie să evalueze şi să selecteze cererile primite în conformitate cu principiile  de transparenţă, corectitudine şi imparţialitate şi de asemenea cu condiţiile stipulate în contract.

Articolul 18

monitorizarea şi verificările tehnice, tehnologice şi financiare

1.      Acţiunile indirecte la care contribuie Comunitatea trebuie evaluate periodic de Comisie pe baza rapoartelor privind stadiul de evoluţie care ar trebui să acopere aplicarea planului pentru utilizarea şi difuzarea cunoştinţelor prezentate de participanţi în conformitate cu condiţiile contractului.

În monitorizarea reţelelor de excelenţă, a proiectelor integrate şi, dacă este necesar, a altor acţiuni indirecte, Comisia este asistată de experţi independenţi numiţi în conformitate cu art. 11 alin. (2).

2.      În conformitate cu contractul, Comisia adoptă orice măsură necesară pentru a asigura că obiectivele acţiunii indirecte sunt îndeplinite cu o deosebită atenţie pentru interesele financiare ale Comunităţii. Comisia poate, dacă este necesar, în favoarea acestor interese, să modifice ajutorul financiar al Comunităţii sau să suspende acţiunea indirectă dacă condiţiile prezentei decizii sau ale contractului au fost încălcate.

3.      Comisia sau orice reprezentant autorizat de aceasta, are dreptul să efectueze verificări tehnice, tehnologice sau financiare la participanţi, pentru a se asigura că acţiunea indirectă este sau a fost îndeplinită conform condiţiilor revendicate şi în conformitate cu termenii contractului.

4.      Conform art. 248 alin. (2) din Tratat, Curtea de auditori poate verifica utilizarea ajutorului financiar al Comunităţii, pe baza regulilor proprii ale acesteia.

 Articolul 19

Protejarea intereselor financiare ale Comunităţii

Comisia trebuie să asigure că, dacă sunt puse în aplicare acţiuni indirecte, interesele financiare ale Comunităţii sunt protejate prin verificări eficiente şi măsuri preventive şi, dacă se constată neregularităţi, prin penalizări care sunt eficiente, proporţionale şi disuative, în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE, Euratom) nr. 2988/959 şi 2185/9610, şi cu Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr.1073/9911.

CAPITOLUL III

NORME DE DIFUZARE ŞI UTILIZARE

Articolul 20

Dreptul de proprietate asupra cunoştinţelor

1.      Cunoştinţele care rezultă dintr-o lucrare realizată în cadrul acţiunilor directe sunt proprietatea Comunităţii.

2.      Cunoştinţele care rezultă dintr-o lucrare realizată în cadrul acţiunilor indirecte finanţată în întregime de Comunitate sunt în principiu proprietatea Comunităţii. Cunoştinţele care rezultă dintr-o lucrare realizată în cadrul acţiunilor indirecte finanţată parţial de Comunitate sunt proprietatea participanţilor care realizează lucrarea care conduce la acele cunoştinţe.

3.      Dacă mai mulţi participanţi au realizat împreună o lucrare care generează cunoştinţe, aceştia deţin împreună proprietatea unor astfel de cunoştinţe şi se pun de acord cu privire la repartizarea fondurilor şi termenii de exercitare a dreptului de proprietate asupra cunoştinţelor în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii şi a contractului.

4.      Cunoştinţele care rezultă dintr-o lucrare realizată în cadrul cooperării sau proiectelor colective sunt proprietatea comună a IMM-urilor sau grupurilor de întreprinderi, care se pun de acord cu privire la repartizarea fondurilor şi termenii de exercitare a dreptului de proprietate asupra cunoştinţelor în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii şi a contractului.

5.      Dacă personalul angajat de un participant are dreptul să îşi revendice drepturile asupra cunoştinţelor, participantul ia măsuri sau ajunge la acorduri corespunzătoare pentru a asigura că aceste drepturi pot fi exercitate într-un mod compatibil cu obligaţiile acestuia conform prezentei decizii şi contractului.

6.      Dacă un participant transferă proprietatea cunoştinţelor, acesta ia măsuri sau încheie acorduri de transfer a obligaţiilor sale cesionarului conform prezentei decizii şi contractului. Atâta timp cât participantul este solicitat să acorde dreptul de acces, avizează Comisia şi celorlalţi participanţi la aceiaşi acţiune indirectă despre cesiune şi cesionar.

Comisia se poate opune oricărui transfer a proprietăţii către părţi terţe, în special către aceia care nu sunt stabiliţi pe teritoriul unui stat membru sau a unui stat asociat, dacă acest transfer nu este în conformitate cu interesele de dezvoltare a competitivităţii industriei Comunităţii sau contravine principiilor etice, în special celor descrise în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.

Articolul 21

Protejarea cunoştinţelor

1.      Dacă este cazul, proprietarul de cunoştinţe trebuie să ofere o protecţie corespunzătoare şi efectivă pentru cunoştinţele care pot aplicate în industrie sau comerţ, în special cu privire la interesele legitime ale participanţilor interesaţi şi în conformitate cu contractul şi orice legislaţie aplicabilă.

2.      Dacă Comisia consideră că este necesar să protejeze cunoştinţele într-o anumită ţară iar dacă această protecţie nu a fost solicitată sau s-a renunţat la aceasta, Comisia poate, cu acordul participanţilor interesaţi, să adopte măsuri de protecţie. În acest caz, în ceea ce priveşte acea ţară , Comisia îşi asumă obligaţii cu privire la acordarea dreptului de acces în locul participantului. Participantul are numai posibilitatea să refuze dacă demonstrează că interesele sale legitime sunt afectate în mod semnificativ.

3.      Un participant poate publica sau să permită publicarea de date, pe orice mediu, privind cunoştinţele pe care le deţine cu condiţia ca aceasta să nu aducă atingere protecţiei acelor cunoştinţe. Comisia şi ceilalţi participanţi la aceiaşi acţiune indirectă trebuie să notifice mai întâi despre orice publicare planificată şi se poate opune la aceasta dacă se aduce atingere protecţiei cunoştinţelor.

Articolul 22

Utilizarea şi difuzarea cunoştinţelor

1.      Participanţii şi Comunitatea trebuie să utilizeze sau să determine utilizarea cunoştinţelor care rezultă din acţiuni directe sau indirecte, pe care le deţin, în conformitate cu interesele participanţilor implicaţi. Participanţii definesc termenii de utilizare într-un mod detaliat şi verificabil.

2.      Dacă cunoştinţele sunt potrivite pentru difuzare sau dacă nu se utilizează în conformitate cu alin. (1), participanţii se asigură că acestea sunt difuzate într-o perioadă stabilită de Comunitate. Comisia poate difuza cunoştinţele, dacă participanţii nu reuşesc să facă acest lucru. Sunt luaţi în considerare în special următorii factori:

─       beneficiile răspândirii rapide, de exemplu pentru a se evita dublarea eforturilor de cercetare şi să se creeze sinergii între acţiunile indirecte;

─       nevoia de protejare a dreptului de proprietate intelectuală;

─       confidenţialitate;

─       interesele legitime ale participanţilor.

Articolul 23

Punerea la dispoziţie a cunoştinţelor care rezultă din acţiuni directe

Cunoştinţele care rezultă dintr-o lucrare realizată în cadrul acţiunilor directe pot fi puse la dispoziţia uneia sau mai multor persoane juridice, în special celor stabilite într-un stat membru sau într-un stat asociat, cu condiţia ca persoanele juridice menţionate să se angajeze că utilizează cunoştinţele sau să asigure că acestea sunt utilizate. Punere la dispoziţie a cunoştinţelor se supune condiţiilor corespunzătoare, în special privind plata onorariilor.

Articolul 24

Principiile pentru dreptul de acces în acţiunile indirecte

1.      Dreptul de acces se acordă la cerere. Acordarea dreptului de acces se poate face în condiţiile încheierii de acorduri specifice care au drept scop să asigure că acesta este utilizat numai în scopul propus, precum şi de angajamente corespunzătoare de confidenţialitate. Participanţii pot de asemenea să încheie acorduri cu scopul, în special, de acordare de drepturi de acces suplimentare sau mai favorabile părţilor terţe, ori să specifice cerinţele aplicabile dreptului de acces, dar care nu sunt restrictive. Aceste acorduri sunt în conformitate cu normele aplicabile ale competiţiei.

Comisia se poate opune oricărei acordări a dreptului de acces terţilor, în special celor care nu sunt stabiliţi într-un stat membru sau într-un stat asociat, dacă această acordare nu este în conformitate cu interesele de dezvoltare a competitivităţii industriei Europene, sau cu principiile etice, în special cele menţionate în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.

2.      Dreptul de acces la know-how – ul pre-existent se acordă cu condiţia ca participantul implicat să aibă libertatea de a-l acorda.

3.      Un participant poate să excludă în mod explicit know-how – ul pre-existent specific din obligaţia de a acorda dreptul de acces, printr-un acord scris între participanţii înainte ca participantul implicat să semneze contractul sau înainte ca un nou participant să se alăture acţiunii indirecte. Ceilalţi participanţi pot numai să refuze să îşi dea acordul dacă demonstrează că interesele lor legitime vor astfel fi afectate în mod semnificativ.

4.      Cu excepţia cazului în care un participant care acordă dreptul de acces, convine astfel, acest drept nu dă posibilitatea de a fi acordate sub-licenţe.

Articolul 25

Dreptul de acces pentru realizarea acţiunilor indirecte

1.      Participanţii în cadrul aceleiaşi acţiuni indirecte se bucură de dreptul de acces la cunoştinţele care rezultă dintr-o lucrare efectuată în cadrul acţiunii indirecte şi la know-how – ul pre-existent necesar la efectuarea propriei lucrări conform acelei acţiuni indirecte. Dreptul de acces la cunoştinţe se acordă fără drepturi de autor, în afară de cazul în care au fost convenite alte condiţii înainte de semnarea contractului.

2.      Fără a se aduce atingere intereselor legitime, la terminarea participării unui participant nu trebuie să fie afectată în nici un fel obligaţia de a se acorda dreptul de acces conform alin. (1) celorlaltor participanţi în cadrul aceleiaşi acţiuni indirecte până la încheierea acesteia.

Articolul 26

Dreptul de acces pentru utilizare

1.      Participanţii în cadrul aceleiaşi acţiuni indirecte se bucură de dreptul de acces la cunoştinţele care rezultă dintr-o lucrare efectuată în cadrul acţiunii indirecte şi la know-how – ul pre-existent necesar utilizării lor. Dreptul de acces la cunoştinţe se acordă fără drepturi de autor, în afară de cazul în care au fost convenite alte condiţii înainte de semnarea contractului. Dreptul de acces la know-how – ul pre-existent se acordă în condiţii nediscriminatorii care urmează să fie convenite.

2.      Fără a se aduce atingere intereselor legitime ale participanţilor, dreptul de acces poate fi solicitat conform condiţiilor stabilite în alin. (1) în termen de doi ani după încheierea acţiunii indirecte sau după terminarea participării participantului, oricât de devreme ar avea loc, cu excepţia cazului în care participanţii la aceiaşi acţiune indirectă convin o perioadă mai lungă.

Articolul 27

Angajamente incompatibile sau restrictive

1.      Participanţii iau toate măsurile necesare pentru a evita angajamente care sunt incompatibile cu obligaţiile prevăzute în prezenta decizie.

2.      Participanţii în cadrul aceleiaşi acţiuni indirecte trebuie să fie informaţi cât mai curând posibil de către participantul solicitat să acorde dreptul de acces despre orice limitare a acordării dreptului de acces la know-how – ul pre-existent, despre orice obligaţii de a acorda dreptul la cunoştinţe, sau despre orice restricţii care pot să aducă atingere în mod substanţial acordării dreptului de acces, dacă este cazul.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European	Pentru Consiliul European
Preşedintele	Preşedintele

 

FORMULAR PENTRU EVALUAREA IMPACTULUI

IMPACTUL PROPUNERII ASUPRA ÎNTREPRINDERILOR COMERCIALE CU REFERIRE SPECIALĂ LA ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII (IMM)

TITLUL PROPUNERII

Propunere modificată la Decizia Parlamentului European şi a Consiliului privind normele de participare a întreprinderilor, centrelor de cercetare şi universităţilor şi de difuzare a rezultatelor cercetărilor destinate aplicării Programului-cadru al Comunităţii Europene (2002-2006)

NUMĂRUL DE REFERINŢĂ A DOCUMENTULUI    AD/539219

IMPACTUL ASUPRA ÎNTREPRINDERILOR COMERCIALE

1.      Cine va fi afectat prin propunere?

−     Care sector al întreprinderilor comerciale?

−     Ce proporţie a întreprinderilor comerciale (care este proporţia întreprinderilor mici şi mijlocii)?

−     Există zone geografice speciale ale Comunităţii în care întreprinderile comerciale sunt finanţată?

Programul cadru a stabilit obiective clare şi ambiţioase ale impactului asupra IMM-urilor. Se propune creşterea de la 10 la 15% a obiectivului său minim pentru alocarea de fonduri către IMM în cadrul programului specific „Integrarea şi Consolidarea Cercetării”. Există o creştere de 50% în ceea ce priveşte Programul cadru actual.

Pe baza experienţei anterioare, întreprinderile comerciale europene au reprezentat cam 45% din participarea la programele de cercetare cu costuri distribuite (acoperind 90% din bugetul Programului cadru anterior – PC).

Aproximativ 60% din aceste întreprinderi comerciale sunt IMM, astfel încât acestea reprezintă 28% din totalitatea participărilor la proiectele de cost distribuit. Aceste IMM-uri provin din sectoare industriale şi economice, cu o majoritate (52%) din sectorul tehnologiei de mijloc (materiale, utilaje, servicii pentru industrie), 36% din sectoare cu grad mare de cercetare (farmacie, tehnologia informaţiei, aerospaţial) şi 12%din sectoare cu grad scăzut de cercetare, cum ar fi: industrial-agricol, textil, sau servicii netehnice.

Distribuţia anterioară a participării IMM-urilor tinde să corespundă gradului de activitate economică a regiunilor europene. PC permite tuturor întreprinderilor comerciale din Uniunea Europeană sau din cele 17 ţări asociate cu drepturi depline participarea în aceleaşi condiţii. Alte acorduri de asociere consimt participarea organizaţiilor din alte ţări conform condiţiilor care variază în funcţie de ţările implicate.

2.      Ce vor trebui să facă întreprinderile pentru a se conforma propunerii?

Participarea fiind voluntară, întreprinderile nu vor avea acţiuni obligatorii de realizat.

3.      Propunerea conţine măsuri care să ia în considerare situaţia specifică a întreprinderilor mici şi mijlocii (cerinţe reduse sau diferite)?

Aşa cum recomandă OECD (Outlook 2000 pentru IMM, Cele mai bune practici în politica IMM-urilor), programele specifice concentrează măsurile în funcţie de tipologia IMM-urilor, încercând să satisfacă diferite nevoi din categorii diferite.

Propunerea încurajează toate tipurile de IMM-uri să participe la toate tipurile de activităţi şi domenii de cercetare. IMM-urile care dezvoltă tehnologii, mai ales cele care activează în sectoare cu cercetare intensă, trebuie să participe în principal prin proiecte integrate şi reţele de excelenţă în programul privind „Integrarea şi Consolidarea Cercetării”. Ulterior, partenerilor implicaţi în aceste tipuri de proiecte li se va recomanda să transfere rezultatele cercetării şi tehnologiile realizate către IMM-uri. Dacă este cazul, trebuie să se creeze premisele de exploatare a acestor rezultate.

Suplimentar, sunt în mod special desemnate acţiuni complementare de asistenţă a IMM-urilor europene pentru a participa şi a fi active în domenii de cercetare noi şi tradiţionale, pentru a întări capacităţile tehnologice ale acestora şi a le dezvolta abilităţile de a opera la nivel european.

Aceste acţiuni pot fi întreprinse în toate domeniile ştiinţifice şi tehnologice şi pot fi efectuate în sectoarele importante pentru creşterea competitivităţii. Acestea au următoarele două forme:

−          Pe termen mediul şi lung, acţiuni de cercetare colectivă realizate de centre de cercetare tehnologică pentru beneficiari din întregul sector industrial, prin contracte cu grupuri industriale cuprinzând în special IMM-uri;

−          Acţiuni de cercetare în cooperare în care cercetătorii realizează o parte a cercetării în beneficiul unui număr limitat de IMM-uri din diferite state membre care au nevoie de cercetări comune sau complementare. De asemenea, numai un IMM pentru înaltă tehnologie poate să coopereze cu centrele de cercetare sau universităţi.

De asemenea, trei acţiuni din programul „Structurarea domeniului de cercetare european”, au drept scop creşterea impactului programului specific asupra întreprinderilor comerciale:

−          Prin stimularea cercetării în inovare precum şi inovarea în toate proiectele finanţate, programul trebuie să permită tuturor celor din Programul – cadru să mărească impactul economic şi utilizarea care rezultă din acesta.

−          În pregătirea celor mai buni cercetători tineri, programul trebuie să permită Europei să elimine diferenţele dintre aceasta şi Statele Unite şi Japonia, în ceea ce priveşte densitatea de cercetători pe locuitor, încuviinţând astfel ca întreprinderile să angajeze personal pregătit în tehnologii de vârf.

−          Distribuind infrastructuri de cercetare pe plan larg, de acestea vor beneficia nu numai universităţile dar şi întreprinderile. Acestea sunt invitate să contribuie la şi în asociere cu diferite iniţiative astfel încât să se asigure că echipamentele şi reţeaua le vor satisface cerinţele.