2. Nivelul de organizare a societatii civile romanesti

Desi conceptul de societate civila este mai degraba unul vag, el reprezinta un instrument din ce in ce mai folosit atunci cand ne referim la constructia, dezvoltarea si sustinerea unui proces democratic. La origini termenul de “societate civila” defineste ansamblul membrilor unei comunitati distincte, atat de societatea politica, religioasa cat si de cea militara, dar carora, membrii acestei comunitati, le deleaga anumite puteri. In contextul cresterii continue a complexitatii societatii moderne, este nevoie din ce in ce mai mult ca democratia reprezentativa (modelul clasic de reprezentativitate, prin intermediul alegerilor) sa fie intarita printr-un dialog cat mai strans dintre autoritatile publice si o societate civila cat mai organizata si structurata. Stabilirea unui dialog constructiv intre aceste doua structuri, devine o necesitate, mai ales in cazul tarilor aflate in plina tranzitie catre economia de piata si care trebuie sa faca fata provocarilor impuse de procesul de aderare la UE – caz in care se afla si Romania. Acest dialog pentru a fi unul eficace trebuie sa fie dorit si initiat de ambele parti si, trebuie sa aiba in vedere urmatoarele doua domenii principale de activitate2:

·        Asigurarea serviciilor sociale necesare; reconstructia si imbunatatirea in cadrul sectorului public nu pot fi realizate, intr-un mod eficient, doar de catre autoritatile publice, deoarece identificarea solutiilor adecvate si sustenabile, nu poate fi realizata fara initiativa societatii civile; mecanismele de coordonare trebuie sa fie operative intr-un mod sistematic, astfel incat sa permita autoritatilor publice sa implementeze Planul National de Dezvoltare si, in special, a axei numarul trei (3) a acestuia (dezvoltarea resurselor umane si imbunatatirea calitatii serviciilor sociale) si a celei cu numarul cinci (5)  (care se refera la protectia si imbunatatirea calitatii mediului inconjurator), pentru a putea realiza o evaluare corecta a nevoilor, dar si a impactului.

·        Asigurarea reprezentarii diferitelor comunitati si a dezvoltarii abilitatilor de advocacy; procesul de imbunatatirea a cadrului institutional si a celui legal presupune, in primul rand ca, operatorii societatii civile sa aiba capacitatea de a articula cererile ce vin din partea cetatenilor relativ la drepturile si obligatiile pe care le au acestia si la implicatiile actiunilor si deciziilor pe care ei le iau la un moment dat, printr-o participare activa la viata comunitatii. In al doilea rand, cetatenii trebuie sa constientizeze si sa inteleaga foarte bine care sunt obiectivele si ce implica acest proces. In acest sens, domeniile prioritare sunt: dialogul social, legislatia muncii, protectia minoritatilor, protectia consumatorului, protectia mediului, domnia legii, independenta justitiei, drepturile omului, sanatatea, educatia si dezvoltarea socio-economica.