3.2.3 Distributia programelor pe regiuni geografice

La o prima vedere, s-ar parea ca exista mari discrepante in distributia proiectelor pe regiuni si este adevarat, de exemplu regiunea Bucuresti si in plan secund N.Est-ul si Centrul regiunii beneficiaza de un larg suport. Aceasta corespunde de asemenea  hartii nivelului de dezvoltare al regiunii ca statistica a numarului de ONG-uri pe regiune (vezi tabelul 2.1)

Legenda :

·        judete cu un foarte scazut nivel al dezvoltarii sociale ;

·        judete cu nivel scazut de dezvoltare ;

·        judete cu un nivel mediu al dezvoltarii sociale ;

·        judete cu un nivel puternic al dezvoltarii sociale ;

·        judete cu un foarte puternic nivel al dezvoltarii sociale ;

Studiind mai atent importanta relativa a diferitelor judete si a municipiilor (Bucuresti, apoi Brasov, Cluj, Timisoara si Iasi fiind cele mai importante; Alba, Covasna, Bacau si Constanta venind pe locul al doilea), distibutia ajutorului financiar in cadrul proiectelor este echitabila. Exista doua regiuni omise Sudul si Sud-Vestul desi acestea par mai potrivite pentru ACCESS decat pentru programul PHARE. Cum aceste doua regiuni se numara printr cele mai sarace, fenomenul ar merita luat in consideratie. In aceasta etapa, in termeni generali, aste evident, de asemenea, ca programele in general, si programele societatii civile nu fac nici ele exceptie, se focalizeaza mai degraba pe zonele urbane decat pe cele rurale.

Referitor la regiunile din Sud si Sud-Vest, multe aspecte ar putea explica in parte aceasta realitate, dar nici unul nu este specific si pe deplin explicabil: relativa slaba dezvoltare a centrelor urbane si migratia catre alte centre, lipsa capacitatilor manageriale.

Se pare ca anumite initiative specifice au fost experimentate, ca de exemplu: promovarea unei scheme de  micro-proiecte de catre Banca Mondiala, care desi au luat in considerare necesitatea unor interventii la scara mica si faptul ca, in aceste zone, exista o capacitatea scazuta a absortiei profesionale si a managementului, nu au avut impactul scontat. Probabil cel mai bun demers ar fi inlesnirea oportunitatilor pentru abilitati mai largi si mai specializate ale ONG-urilor, in a evalua nevoile si a-si distribui actiunile in cadrul acestor zone.

Chiar daca distributia proiectelor in regiuni este relativa egala, exista totusi discrepante in interiorul regiunilor.