Home > Societatea Informationala > Societatea Civila > Recomandari

 5. RECOMANDARI: PLAN STRATEGIC IN VEDEREA IMPLEMENTARII VIITOARELOR   PROGRAME FINANTATE DE UNIUNEA EUROPEANA (2003 - 2007)

5.1. Obiective

Atat organizarea, cat si ceea ce inseamna efectiv sectorul ONG reprezinta o realitate noua pentru Romania; asta nu inseamna ca in Romania nu a existat o istorie a asocierii, ci ca tranzitia catre economia de piata a adus cu sine anumite confuzii privind rolul acestui sector, intre ceea ce inseamna activitatile civice si sectorul nonprofit si dezvoltarea economica liberala. Accentuarea acestei confuzii este determinata atat de mixtura de obstacole existenta atat la nivel social si economic, cat si de cea existenta la nivel institutional. Luate separat, nici unul dintre aceste obstacole nu este de nedepasit, dar dificultatea rezida tocmai din faptul ca ele reprezinta o mixtura, ceea ce ingreuneaza crearea, in scurt timp, a unei “culturi non-profit”. Pe de alta parte, citind Documentul Strategic si Raportul Comisiei Europene privind progresele Romaniei in vederea aderarii19, nu exista nici o recomandare directa referitoare la societatea civila, vazuta prin intermediul organizatiilor sale nonprofit, dar aproape toate recomandarile, intr-un mod indirect privesc societatea civila. Complexitatea si nevoia de a mobiliza participarea democratica si de a consolida spiritul civic sunt elementele ce justifica sprijinul international acordat acestui sector. Acesta este justificat de asemenea si de progresele inregistrate incepand cu 1996 (data primei implementari efective a programelor UE pentru societatea civila), cat si de progresele inregistrate la nivel legislativ cu privire la organizarea reprezentarii societatii civile – intreruperea acestui proces dinamic, initiat prin programele ACCESS si PHARE, ar fi una regretabila, mai ales daca ne referim la adoptarea aquisului comunitar, la armonizarea legislatiei nationale cu cea a UE.

5.2. Domenii prioritare pentru dezvoltarea societatii civile romanesti

Programele anterioare au avut ca obiective dezvoltarea capacitatii institutionale si au inclus proiecte pilot valoroase in domeniul social; in prezent, trebuie avute in vedere cateva obiective structurale complementare: imbunatatirea sustenabilitatii sectorului ONG, o mai mare constientizare, de catre societatea romaneasca, a importantei pe care o are sectorul ONG si imbunatatirea relatiilor dintre decidentii politici si reprezentantii societatii civile.

In aceasta ordine de idei, a inceput derularea catorva proiecte, ce vor fi implementate in viitorul apropiat:

·        La nivel national, sustinerea parteneriatelor si, unde este necesar, crearea unor organizatii umbrela20 pentru diferite sectoare – acest proiect ar insemna continuarea componentei “Dezvoltarea Sectorului ONG” din cadrul PHARE 2001 Societate Civila (RO.0104.03) si ar avea ca principale obiective: and would address the following needs:

- Intarirea, din punct de vedere administrativ, a retelei de reprezentare a comunitatii de ONG-uri, mai ales prin adoptarea unor reglementari de ordin legislativ privind sectorul ONG; acest lucru este posibil mai ales ca Legea 52 referitoare la transparenta procesului de luarea deciziilor a fost publicata in data de 03/02/2003; in cadrul ei se stipuleaza ca ONG-urile si in special organizatiile umbrela ar trebui sa sprijine procesul de consiliere pe probleme de legislatie secundara, sa urmareasca implementarea ei, sa articuleze cerintele cetatenilor printr-o participare cat mai activa a acestora, sa apere drepturile minoritatilor, sa sprijine independenta justitiei.

     -  Sa creeze o retea in care sa fie reprezentate ONG-urile de mediu astfel incat, impreuna cu autoritatile publice, sa se stabileasca procedurile prin care opinia publica sa fie consultata cu privire la problemele legate de protectia mediului inconjurator, conform cu directivele;

-         Sa consolideze reprezentarea comunitatii ONG-urilor, in special prin intermediul implementarii anumitor tehnici de management, prin diseminarea informatiilor, printr-o mai buna complementaritate a proiectelor si programelor si prin consolidarea parteneriatelor dintre ONG-uri si autoritatile publice.

·        La nivel regional si local, consolidarea parteneriatului cu alte sectoare, prin intermediul componentei “Dezvoltarea Sectorului ONG” si al componentei “Birouri de Consiliere pentru Cetateni” din cadrul PHARE 2001 Societate Civila  (RO.0104.03),

-         Implementarea proiectelor/planurilor de dezvoltare regionala prin consolidarea parteneriatelor dintre Agentiile de Dezvoltare Regionala21 si ONG-uri;

-         Promovarea sistematica a parteneriatelor intre ONG-uri si autoritatile locale;

-         In domeniul mediului, sprijinirea “Agendei Locale 21”(“Local Agenda 21”) pentru dezvoltare durabila, prin promovarea parteneriatului intre ONG-urile de mediu, autoritatile locale si industria privata;

-         In domeniul muncii, al dialogului social, protectia consumatorului, asociatiilor profesionale – intarirea capacitatii institutionale;

-         Infiintarea unor noi centre de resurse pentru ONG-uri, in domenii in care aceste initiative lipsesc;

-         Continuarea componentei “Birouri de Consiliere pentru Cetateni”, in parteneriat cu autoritatile locale, imbunatatirea dialogului cu beneficiarii; sprijinirea diseminarii informatiilor privind activitatea pe care o desfasoara; Daca noi BBC vor fi implementate, forma si locatia acestora ar trebui identificate pe baza unui studiu si a experientei acumulate de cele deja existente.

-         Infiintarea unei retele de BCC , capabile sa imparta informatiile si resursele, ceea ce presupune suport logistic, training si asistenta tehnica.

·        La nivelul institutional al ONG-urilor, consolidarea vizibilitatii prin responsabilizarea ONG-urilor in raport cu problemele sociale si a celor legate de procesul democratic, pentru imbunatatirea implicarii societatii civile.

Aceasta componenta ar trebui sa includa:

-         Initierea unor campanii de informare, in parteneriat cu mass media astfel in, astfel urmarindu-se imbunatatirea imaginii sectorului si procesul de diseminare a informatiilor pe probleme de ordin social;

-         Imbunatatirea vizibilitatii asupra activitatilor desfasurate de sectorul ONG, atat asupra celora de interes pubilc, cat si a celor de natura interna, prin promovarea unor studii privind proiectele deja implementate ( de exemplu, in mod special despres programele ACCESS si  PHARE Programele pentru Societatea Civila; FDCS ar putea sa publice analizele realizate pe baza monitorizarii programelor, sub forma unui raport anual);

-         Educatie civica: continuarea procesului de educare a opiniei publice despre rolul societatii civile, si in mod deosebit consolidarea unor parteneriate in acest sens (de exemplu, cu institutiile de invatamant);

-         Training/instruirea ONG-urilor: training in management, imbunatatirea procedurilor, prin responsabilizare, marketing si comunicatii si training profesional specific in anumite domenii de activitate;

-         Mai departe, promovarea prin granturi, a proiectelor ce vizeaza domenii ca: democratia, domnia legii, independenta justitiei si lupta impotriva coruptiei;

-         In final, vizibilitatea ONG-urilor in societate rezulta din implicarea acestora la nivel social si din devotamentu pe care il au in raport cu activitatile pe care le desfasoara; mesajul organizatiilor neguvernamentale va fi mult mai bine perceput in momentul in care acesta se impleteste cu actiunea sociala. Actiunea si constientizarea problemelor sociale existente, reprezinta o necesitate. Sprijinirea actiunilor ONG-urilor in domeniul social, prin oferirea de granturi, nu numai ca reprezinta o necesitate, dar si oportunitatea de a incuraja procesul de educatie civica si democratica a opiniei publice. In domeniul protectiei si ingrijirii copiilor, domeniu in care se pare ca, publicul se implica mult mai activ, o mai mare importanta trebuie acordata drepturilor mamei si copilului.

5.3. Managementul sistemului informational

In acest stadiu de dezvoltare a organizatiilor societatii civile din Romania, managementul sistemului de informatii este esential. Accentuarea pe crearea unor retele de organizatii, prin promovarea organizatiilor umbrela, in parteneriat la nivel local si regional (primul nivel de prioritate) si a retelelor de BCC-uri (al doilea nivel ca prioritate), si pe o mai mare vizibilitate a ONG-urilor in societate, sunt elemente ce ar trebui sa conduca la identificarea celei mai eficiente abordari a managementului informatiei. Aceste probleme ar trebui discutate cu partenerii competenti si de asemenea, importanta va fi si analizarea masurilor/criteriilor ce au fost luate odata cu implementarea legii liberului acces la informatii si a celei privind transparenta procesului decizional. Procesul de realizarea a unui sistem informational coerent va fi unul gradual si va necesita destul de mult timp. In cele mai multe cazuri, problemele nu apar la nivelul ‘emitatorului’, ci la cel al “receptorului”, care nu are capacitatea necesara de a prelucra informatiile primite. 

La nivel guvernamental, Ministerul Integrarii Europene (MIE) reprezinta probabil cel mai bun interlocutor, deoarece el are rolul de coordonator, rol similar Ministerului Cooperarii Internationale. In acest sens poate fi mentionat si Departamentul pentru Analiza Sociala si Institutionala. Din partea societatii civile, interlocutorii ar trebui sa fie organizatiile umbrela organizate la nivel national, astfel incat sa se stabileasca intalniri regulate intre reprezentantii autoritatilor publice, cei ai BCC-rilor si cei ai FDSC-ului, pentru a se realiza un schimb de informatii si pentru a se discuta probleme de ordin strategic.

La nivel regional, gestionarea si coordonarea informatiilor ar trebui realizate prin intermediul Consiliilor de Dezvoltare Regionala, dar modul de organizarea a acestui ar trebui sa ramana unul flexibil, din moment ce exista deja anumite constrangeri rezultate din lipsa unei infrastructuri dezvoltate. Pe cat posibil, ONG-urile trebuie As much as possible, NGOs ar trebui sa-si aleaga reprezentanti in cadrul Consiliilor de Dezvoltare Regionala, in functie de sectorul de activitate – dar trebuie luate in calcul distanta si infrastructura. Sistemul de organizare depinde de asemenea de increderea existenta intre ONG-urile de la nivel local, de nivelul lor de profesionalism si de capacitatea lor de organizare. Ceea ce apare ca fiind evident, este faptul ca BCC-urile joaca un rol informativ foarte important, mai ales in identificarea prioritatilor sociale.  

In toate cazurile, finantarea de catre donorii internationale, ar trebui conditionata de trimiterea unui raport annual catre donori, catre ministerul abilitat si catre Consiliile de Dezvoltare Regionala. O alta sursa importanta de informatii ar fi ca FDSC-ul sa publice in mod oficial, o analiza anuala a proiectelor monitorizate, bineinteles cu acordul Delegatiei Comisiei Europene.

5.4. Mecanisme de coordonare

Mecanismele de coordonare in “cascada” ar trebui imbunatatite prin intermediul prioritatilor mentionate mai sus:

·        Coordonarea la nivel local ar trebui realizata prin intermediul parteneriatelor regionale (Consiliile de Dezvoltare Regionala) si locale; de aceea este bine sa se insiste pe parteneriate, ori de cate ori este nevoie;

·        Coordonarea la nivelul sectorului ONG ar trebui sa fie responsabilitatea organizatiilor umbrela, care ar trebui sa se coordoneze cu autoritatile publice centrale, urmand aceeasi cale de transmiterea informatiilor; programele de auto-reglare (vezi, prima prioritate mentionata mai sus) pot ajuta la consolidarea acestor mecanisme. Conducerea acestui organism central de coordonare ar trebui sa revina autoritatilor publice.

5.5. Monitorizare si evaluare

Monitorizarea se realizeaza la nivele diferite si urmarindu-se obiective diferite:

·        O monitorizare la nivelul autoritatilor publice centrale, prin intermediul ministerelor si institutiilor ce se ocupa de coordonare ( in mod special, de coordonarea programelor UE pe societate civila);

·        O monitorizare a progresului inregistrat de proiectele implementate de ONG-uri – monitorizarea trebuie efectuata de institutiile ce supervizeaza implementarea proiectelor ce au primit finantare; (Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile);

·        La nivel regional, monitorizarea este efectuata de Consiliile de Dezvoltare Regionala;  

In afara evaluarii interne, efectuate chiar de ONG-uri, si care este incurajata prin faptul ca ONG-urile isi gestioneaza singure o parte din bugetele alocate, evaluarea externa este recomandata a se face inaintea fiecarei noi strategii de programare.

5.6. Prezentarea indicatorilor de evaluare a progresului inregistrat prin implementarea programelor

Datorita coordonarii de tip “cascada”, prin intermediul organizatiilor umbrela si sprijinului acordat pentru imbunatatirea vizibilitatii sectorului ONG, in special la nivel intern, indicatorii de evaluare a progresului inregistrat prin implementarea programelor (a obiectivelor proiecyelor) devin mai usor de identificat; ei trebuie sa fie identificati si colectati de catre organizatiile umbrela. Bineinteles ca nu trebuie se ne asteptam la o cercetare exhaustiva asupra sectorului ONG, dar cele importante, care sunt active, ar trebui monitorizate, iar activitatea lor, analizata. Si, de altfel, este mult mai important sa se stranga date, intr-un mod cat mai omogen, periodic, decat sa se incerce efectuarea unei cercetari exhaustive. Aceste date statistice, ce ar trebui colectate de catre organizatiile umbrela sunt:  

·        Indicatorii de reprezentativitate a diferitelor sectoare/domenii de catre organizatiile umbrela: numarul de organizatii umbrela, domeniile reprezentate, importanta si locatia teritoriala a reprezentativitatii lor.

·        Indicatorii procesului de consultare pe probleme legislative si gradul acestora de implementare: rapoarte ale organizatiilor umbrela privind acest proces; schimbari vizibile in procesul de consultare la nivel institutional;

·        Indicatori ai sustenabilitatii fiecarui sector in parte: diferenta dintre nivelul de finantare externa si cel rezultat din sponsorizari si de la mediul de afaceri; nivelul de finantare din partea autoritatilor centrale si locale;

·        Indicatorii nivelului de furnizare de servicii sociale, in functie de anumite domenii si de distributia regionala: sumele investite si numarul de beneficiari;

·        Indicatorii de masurare a parteneriatelor dintre ONG-uri si autoritatile locale, pe regiuni: numarul de proiecte realizate in parteneriat, evolutia efectiva a planurilor de dezvoltare regionala; number of projects in partnership; evolution of effective regional development plans;

·        Indicatorii de masurare a parteneriatelor dintre ONG-uri – industria privata-autoritatile locala/per regiune: numarul de proiecte realizate in parteneriat;

·        Indicatorii de masurare a nevoilor populatiei:  statisticile realizate pe baza cererilor adresate BCC-urilor;

·        Indicatorii privind imbunatatirea vizibilitatii diferitelor sectoare: barometrul de opinie publica, informatii despre evolutia strangerii de fonduri, analiza comparativa a calitatii rapoartelor anuale; cresterea credibilitatii publice a sectorului prin organizarea unor campanii de presa.