ANEXA 2 

Priorităţi pentru ţările membre UE

Suita de acţiuni subsumate iniţiativei eEurope vizează:

Ø      Crearea unui nou cadru de reglementări, care să ofere încrederea în noul tip de piaţă şi să-i îmbunătăţească funcţionarea prin:

-        reglementarea protecţiei vieţii private şi a drepturilor consumatorului, protecţiei dreptului de proprietate intelectuală, prevenirea fraudelor, ş.a.m.d.

-        stimularea, flexibilizarea pieţelor, de exemplu prin liberalizarea sectorului comunicaţiilor.

În acest efort de reglementare vor fi avute în vedere nu numai bunurile şi serviciile, ci şi cadrul de reglementări privind pieţele financiare, prin balansarea intereselor de mişcare liberă a capitalului cu cele specifice dezvoltării durabile.

Ø      Promovarea unei noi culturi şi a spiritului de întreprinzător, reconcilierea  cetăţenilor cu mediul de afaceri şi dezvoltarea unei atitudini favorabile spiritului de inovare.

În acest scop se recomandă găsirea unor noi mecanisme de asigurare a accesului rapid al întreprinzătorilor şi inovatorilor la capitalul de risc, de educare – începând din şcoală şi continuând cu formarea continuă – a spiritului întreprinzător şi de asumare a riscului în afaceri.

Pentru companiile europene este crucială schimbarea de atitudine privind iniţierea de noi afaceri, inovarea tehnologică, noi forme de comerţ şi în special comerţul electronic, pentru a valorifica noile oportunităţi oferite de economia digitală şi pentru a crea noi locuri de muncă.

Noile forme de muncă în societatea informaţională sunt profund diferite faţă de cele din actuala societate industrială. Apariţia lucrătorilor independenţi (“freelance workers”) vor creea noi posibilităţi companiilor flexibile şi deschise serviciilor de tip “outsourcing”. Acest fenomen va crea posibilităţi largi de dezvoltare economică numai dacă vor avea sprijinul politic necesar.

Astfel, se impun noi legi în domeniul muncii şi protecţiei sociale.

Este necesar un dialog larg la nivel european pentru a găsi echilibrul necesar între flexibilitate şi securitate şi pentru a crea o atitudine pozitivă faţă de aceste schimbări.

Europa nu poate obţine rezultatele scontate  fără un dialog la scară internaţională privind drepturile şi securitatea muncii (în special în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului).

Ø      Obţinerea poziţiei de lider în noile tehnologii şi crearea de noi activităţi.

Practica a dovedit că poziţia de lider într-un anumit domeniu tehnologic atrage de regulă şi avantajele competitive în acel domeniu. Este în mare parte cazul economiei americane. În consecinţă, Europa trebuie să-şi amplifice eforturile pentru cercetare-dezvoltare în domeniul TIC şi totodată pentru aplicarea şi exploatarea economică a rezultatelor acesteia, cât şi printr-o schimbare culturală a recunoaşterii rolului inovării şi al asumării riscurilor. Pe acesta bază a fost reorientat Programul cadru V - subprogramul Information Society Technologies (IST)- şi urmează a fi definit Programul cadru VI.

Ø      Educarea şi instruirea cetăţenilor

Progresul către societatea informaţională revoluţionează sistemul de educaţie şi instruire, necesitând adoptarea noului concept de formare continuă (life-long learning).

Competitivitatea necesită în mod special trei tipuri de abilităţi:

-tehnice, incluzând în primul rând pe cele privind TIC,

-umane, capacitatea de a lucra în echipă, creativitatea şi spiritul analitic,

-conceptuale, dezvoltarea viziunii globale şi prospective, spiritul de lider, capacitatea de a utiliza noi metode şi instrumente de planificare şi noi strategii.

Capabilităţile tehnice pot fi relativ uşor obţinute prin instruirea convenţională, chiar în cadrul companiilor. Este necesară însă încurajarea acestora de a investi în aceste forme de instruire.

Abilităţile umane şi conceptuale sunt mai greu de dezvoltat şi de aceea necesită o atenţie specială în cadrul sistemelor de educaţie şi instruire.

Viteza de înnoire tehnologică necesită o actualizare continuă a cunoştinţelor şi respectiv o formare continuă. Această cerinţă revoluţionează întreg sistemul instituţional de educaţie şi instruire. Dezvoltarea TIC constituie suportul acestor transformări distrugând “creativ” barierele formelor tradiţionale de învăţământ; posibilitatea interconectării diferitelor resurse de instruire (şcoli, colegii, universităţi, biblioteci, furnizori de servicii) cu ajutorul reţelelor, tehnologiilor multimedia, software-ului educaţional, din mediul public sau privat, oferă posibilităţi largi pentru formarea continuă.

O atenţie deosebită se va acorda la nivel european  instruirii în domeniul TIC.

Iniţiativele de a defini diferite niveluri şi profiluri de “job-uri” pentru specialişti TIC, cât şi sisteme de acreditare recunoscute la nivel european şi internaţional vor fi susţinute de CE şi autorităţile publice din ţările membre UE.

Ţările din Europa Centrală şi de Est sunt încurajate să participe la aceste proiecte, pentru recunoaşterea mutuală a atestatelor, asigurarea mobilităţii specialiştilor şi limitarea fenomenului de “brain-drain” (vezi iniţiativa consorţiului British Telecom, IBM EMEA, Nokia, Microsoft EMEA, Philips, Siemens AG şi Thomson CSF ).

Ø      Implementarea unor noi metode de business.

TIC oferă noi instrumente pentru re-orientarea producţiei şi managementului. Numai întreprinderile care vor avea capacitatea de a se adapta la noile concepte şi tehnologii vor supravieţui în societatea informaţională. Deşi există companii europene care au obţinut performanţe remarcabile în acest sens, se consideră că acestea au o pondere prea scăzută comparativ cu SUA şi Japonia, care au făcut investiţii importante pentru utilizarea avansată a TIC, pentru inteligenţă economică şi sisteme – suport de decizie.

Imperativele competitivităţii reclamă sisteme de asigurare a calităţii, de producţie şi desfacere “just in time”, produse, servicii şi soluţii personalizate pe client. Aceasta obligă companiile să-şi reorganizeze profund procesele de business interne cât şi relaţiile cu furnizorii şi partenerii.

În sprijinul acestora se recomandă acţiuni de diseminare rapidă a “celor mai bune practici” ale întreprinderilor de succes, de instruire a managerilor, de sensibilizare şi încurajare a întreprinderilor. Aceste acţiuni trebuie susţinute prin politici guvernamentale adecvate, agreate cu partenerii sociali şi care să ţină seama de stadiul de dezvoltare al fiecărei ţări şi de tranziţia către societatea informaţională, de posibilităţile de cofinanţare ale acestor schimbări profunde.

În acest context Uniunea Europeană, prin organismele sale politice şi executive a reacţionat recent printr-o serie de decizii strategice întrunite sub titulatura eEurope – O Societate Informaţională pentru toţi.