4.2 Opţiuni strategice

Plecând de la starea actuală, care plasează România pe ultimele poziţii în  statisticile privind societatea informaţională, comparativ cu ţările candidate la aderarea în UE, se impun opţiuni majore şi rapide, care să permită recuperarea rămânerilor în urmă şi obţinerea unei poziţii pe măsura potenţialului de care dispune ţara.

I. În domeniul hardware este greu de conceput o dezvoltare altfel decât alături de  investitori strategici (dispunând de capital pentru echipamente, tehnologii avansate, piaţă) care să fie motivat, în primul rând printr-o prezenţă semnificativă pe piaţa internă, departe de a fi saturată. În acest domeniu pot fi alese unele nişe pe piaţa internă sau la export, pentru produse care pot fi menţinute prin cercetare-dezvoltare-inovare, la un nivel competitiv ridicat, pe durate medii, respectiv lungi.

O altă opţiune în domeniul fabricaţiei ar fi aceea pentru o poziţie de furnizor pentru anumite componente şi subansamble, cu un nivel de competitivitate corespunzător, susţinut de asemenea prin activităţi de cercetare-dezvoltare-inovare.

II.În domeniul software există un potenţial deosebit şi o perspectivă ce poate fi atinsă numai printr-o abordare realistă, pragmatică. Plecând şi de la evaluările unor experţi străini (“Romania at the Cuting Edge of Information Technology”, World Bank Groups, May 2000, Washington DC.) asupra stării acestui domeniu se pot recomanda câteva căi de urmat, ţinând cont de piaţă (internă, externă) şi tipul activităţii cerute pentru a satisface cererea (activităţi de tipul serviciilor şi activităţi mai complexe care urmăresc realizarea de produse-program standard, pe domenii de aplicaţie). În acest cadru se pot defini patru opţiuni:

A.     Servicii la cerere pentru piaţa internă

B.    Produse-program complexe pentru piaţa internă

C.    Servicii la cerere pentru piaţa externă

D.    Produse-program complexe pentru export

Pe baza acestor opţiuni se pot defini mai multe strategii, cu scenarii posibile de realizare:

1.           O strategie orientată pe cererea pieţei interne, bazată pe opţiunile A şi B, care presupune înlăturarea unor bariere care se opun dezvoltării acestei orientări, cum ar fi:

-          costurile mari presupuse de realizarea de produse program complexe, cu o pregătire corespunzătoare a specialiştilor implicaţi (analişti şi proiectanţi de aplicaţii şi sisteme complexe, alături de programatori-codificatori), inclusiv a managementului de proiecte;

-          mentalitatea preferinţei pentru software de import;

-          pirateria şi dimensiunea redusă a pieţei interne pentru produse program complexe;

-          absenţa unor informaţii de piaţă suficiente şi semnificative, care să permită planificarea şi realizarea, în special de produse program complexe.

2.           O strategie orientată pe export, bazată pe opţiunile C şi D, care poate fi benefică şi pieţei interne, însă cu necesitatea  susţinerii acestei orientări prin:

-         asigurarea unei infrastructuri informaţionale naţionale la nivelul celei din ţările dezvoltate;

-         realizarea unor cercetări de piaţă şi a unor contacte cu partenerii;

-         dezvoltarea pieţei interne la nivelul cerinţelor pieţei externe;

-         restructurarea pregătirii specialiştilor.

            În concluzie, pentru acest domeniu, se pot proiecta mai multe căi de urmat, în ordinea de priorităţi de mai jos:

 1.           Consolidarea elaborării de Servicii la cerere pentru piaţa internă;

2.           Trecerea la Export de servicii, în diferite formule care să permită cunoaşterea, pieţei şi acumularea de know-how;

3.           Trecerea la elaborarea de Produse-program complexe pentru piaţa internă, cea ce presupune consolidarea firmelor româneşti pe piaţa internă şi asigurarea de specialişti pentru aceasta;

4.            Trecerea la elaborarea de Produse-program complexe pentru export.

Se remarcă faptul că pentru aceste căi de urmat există o experienţă pozitivă în ţară, care trebuie stimulată şi generalizată, inclusiv prin crerarea de parcuri tehnologice în domeniul software în marile oraşe  şi centre universitare, pentru a valorifica şi stabiliza tânăra generaţie de specialişti care se pot forma şi dezvolta continuu şi în ţară.