Home > SI > Strategia Nationala > Stadiul actual > Romania

3.2           Stadiul actual în România (Analiza STEEP)

Factorii sociali şi resursele umane:

§         Piaţa muncii din România este structurată astfel:

Denumire indicator	Total	Urban	Rural
Număr total de angajaţi: (mii), din care:	10.148	4930	5218
§         Intelectuali şi oameni de ştiinţă (%)	6,8	12,5	1,3
§         Muncitori, tehnicieni şi similari (%)	8,4	14,1	2,9
§         Lucrători în comerţ, servicii şi altele (%)	7.0	0,8	3,5
§         Funcţionari publici (%)	4,0	6,6	1,6
§         Agricultori, muncitori forestieri (%)	36,8	3,1	68,6
§         Oameni de afaceri, comerţ (%)	17,8	26,1	10,0
§         Conducere şi fucţionari de rang înalt (%)	2,4	4,3	0,6
§         Alte ocupaţii (%)	16,8	22,5	11,5

Sursă: Household Labour Survey AMIGO, 2000

§         Populaţia ocupată în agricultură are încă o pondere ridicată (42,8 %).

§         Gradul de extindere a sărăciei a atins în anul 2000: 33,8 % (28,2 % în mediul urban, 40,5 % în mediul rural).

§         Deşi persistă unele dezechilibre între ofertă şi cerere pe anumite segmente ale pieţei muncii, precum şi un nivel redus al mobilităţii profesionale, resursele umane dovedesc o capacitate ridicată de adaptare la standardele pieţei europene a muncii (unul din domenii fiind chiar TIC).

§         Prognoza (cf. Programului economic de preaderare, sept.2001): reducerea ratei şomajului de la 10,8 % în 2000 la 8,4 % în 2005; creşterea productivităţii muncii va depăşi ritmul de creştere al PIB începând din 2003 etc.

§         Orientări strategice şi măsuri preconizate ( cf. Strategiei naţionale de dezvoltare economică a României pe termen mediu şi Programului economic de preaderare):

-         promovarea reformei educaţionale (inclusiv prin promovarea utilizării TIC în procesul educaţional); asigurarea calităţii educaţiei şi a calificării profesionale,

-         dezvoltarea pieţei forţei de muncă; politici noi în domeniul ocupării şi protecţiei şomerilor, cu deplasarea de la politici pasive la politici active;

-         armonizarea legislaţiei muncii cu normele UE,

-         reforma sistemului sănătăţii;

-         reforma asistenţei sociale prin trecerea de la programe cu eligibilitate generală universală la programe orientate către categorii specifice ale populaţiei;

-         reforma sistemului de pensii;

-         combaterea sărăciei, principalul instrument fiind cel de ajutor social;

-         reforma sistemului de protecţie a copiilor instituţionalizaţi.

§         cca. 5000 de absolvenţi/an cu specializare în domeniul TIC.

§         imaginea pozitivă a specialiştilor software români în străinătate.

§         există domenii de specialitate şi competenţă deficitare: analişti de business, administratori de reţea, manageri de proiecte complexe, marketing in software.

§         70% din forţa de muncă din domeniul TIC este concentrată în Bucureşti.

§         cca. 25% din forta de muncă bine pregătită în domeniu emigrează în ţările dezvoltate; pe plan intern o mare parte din specialişti migrează la marile firme de IT din România pentru activităţi comerciale datorită atractivităţii salariilor.

§         generaţiile tinere (în special din mediul universitar) sunt atrase şi interesate de utilizarea TIC, în timp ce generaţiile de adulţi au încă o percepţie limitată asupra avantajelor şi riscurilor domeniului.

§         există riscul accesibilităţii la TIC numai pentru cei cu venituri mari, cu o pregătire superioară, localizaţi in mari centre urbane.

Factorii tehnologici

§         Gradul de penetrare al PC-urilor este de 3,2 PC-uri la 100 de locuitori şi al Internetului este de cca. 860.000 de utilizatori; România a adoptat rapid tehnologiile bazate pe comunicaţiile mobile şi TV prin cablu.

§         Puterea de absorbţie a noilor tehnologii în România este încă limitată datorită costurilor ridicate ale acestora (provenite in cea mai mare parte din exterior), a investiţiilor mari pe care le implică şi a dinamicii schimbării tehnologice specifice domeniului TIC.

§         Fondurile de cercetare-dezvoltare-inovare alocate domeniului TIC, (4,5% din fondurile bugetare de cercetare), sunt mici, compartiv cu alte ţări, rezultatele obţinute sunt insuficient valorificate. Nu s-au conturat încă domeniile "de nişă" în care România ar putea obţine avantaj competitiv prin activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare.

§         Participarea la programele de cercetare europene este sub limita fondurilor cotizate de România la aceste programe.

§         Eforturile de cercetare-dezvoltare-inovare nu sunt corelate cu eforturile investiţionale în tehnologie a sectorului privat.

§         Lansarea în anul 2001 a programului naţional de cercetare INFOSOC (Societatea Informaţională) ar putea soluţiona favorabil unele din problemele menţionate.

Factorii economici

§         România se află în plin proces de tranziţie la o economie de piaţă funcţională, continuând politicile şi acţiunile de stabilizare macroeconomică, ajustare structurală si creare a unui mediu de afaceri prielnic.

§         Politica financiară are ca obiectiv alinierea la condiţiile de aderare la UE şi NATO.

§         Opţiunile strategice privind dezvoltarea economică pe termen mediu sunt:

-         realizarea unei macrostabilizări consolidate, inclusiv prin dezvoltarea pieţei interne, stimularea producţiei autohtone si sprijinirea IMM-urilor,

-         imbunătaţirea substanţială a mediului de afaceri,

-         accelerarea reformei fiscale,

-         accelerarea procesului de  privatizare şi restructurare,

-         consolidarea sistemului bancar şi continuarea procesului de privatizare al acestuia,

-         promovarea unei politici coerente compatibile cu mecanismele UE,

§         Industria electronică şi electrotehnică reprezentau în anul 2000, 5 % din producţia industrială a ţării, 5,1 din personal, 8% din export şi numai 3% din volumul investitiilor străine în România.

§         In ultimii zece ani, s-a dezvoltat în acest domeniu un sector privat dinamic de societăţi comerciale TIC (4257, înregistrate în anul 2001) orientate spre producţia de software şi serviciile conexe.

§         Industria electronică din România a reprezentat valoric în anul 2000, numai 0,5 % din producţia industriei prelucrătoare, cu un număr de 19.000 locuri de muncă. Gradul de privatizare al acestei industrii a depăşit 90% din activele totale, atingându-se un nivel de 100% la sfârşitul anului 2001.

Factorii politici

§         În România începând din anii '90 s-au elaborat o serie de studii şi documente cu caracter strategic privind dezvoltarea sectorului TIC şi trecerea la societatea informaţională, beneficiindu-se şi de asistenţă tehnică din partea unor ţări avansate în domeniu (ex. Franţa /Sema-Group, Danemarca/DataCentralen, SUA/TDA), ale căror prevederi au fost însă îndeplinite numai în mică măsură. Cauze: lipsa unor mecanisme de urmărire şi coordonare a acţiunilor, lipsa unor finanţări adecvate importanţei obiectivelor, incoerenţa în acţiune a factorilor responsabili din administraţie.

§         Guvernarea actuală prin Programul său şi planurile de acţiune propuse pentru perioada 2001-2004 acordă importanţa cuvenită acestui domeniu şi a întreprins deja o serie de iniţiative menite să susţină dezvoltarea sectorului TIC: urgentarea dezvoltării cadrului de reglementări specifice (semnătura electronică, tranzacţiile electronice, protecţia datelor cu caracter personal, unele facilităţi fiscale pentru producătorii de software români) şi lansarea unor proiecte pilot menite să demonstreze beneficiile societăţii informaţionale în special la nivelul cetăţeanului.

§         Îndeplinirea a o serie de alte prevederi din programele de guvernare şi de preaderare/aderare la UE  pe perioada 2001-2004 impun utilizarea/dezvoltarea TIC sau susţin (direct sau indirect) dezvoltarea serviciilor specifice societăţii informaţionale în România cum ar fi:

-         creşterea economică durabilă (incluzând şi  reconstrucţia şi modernizarea infrastructurilor inclusiv de comunicaţii, desfiinţarea monopolurilor, creşterea colaborării economice internaţionale şi atragerea de capital străin),

-         îmbunătăţirea administrării finanţelor publice, dezvoltarea capacităţii administrative şi de gestiune şi control a impozitelor şi taxelor pentru persoane fizice şi juridice,

-         îmbunătăţirea eficienţei şi transparenţei operaţiunilor vamale,

-         îmbunătăţirea mediului de afaceri şi dezvoltarea competiţiei de piaţă (incluzând şi integrarea Registrului Comerţului cu cel Fiscal, continuarea integrării sistemelor de identificare a comercianţilor cum ar fi cele pentru import-export-protecţia muncii-fiscal-comercial, introducerea sistemului de contabilitate armonizat cu Directivele UE şi standardele internaţionale ),

-         restructurarea şi modernizarea industriei (incluzând şi dezvoltarea industriei de echipamente şi de programe specifice TIC,  dezvoltarea de parcuri industriale),

-         dezvoltarea activităţii de cercetare ştiintifică şi dezvoltare tehnologică (incluzând şi stimularea cercetării de firmă in special in domeniile high-tech, dezvoltarea tehnologiilor autohtone prin transferarea gratuită a unor rezultate din programele naţionale de C&D către  agenţi economici, dezvoltarea de centre de transfer tehnologic şi parcuri tehnologice),

-         promovarea activităţilor de comerţ exterior, dezvoltarea comerţului electronic, diseminarea de informaţii comerciale şi instruirea managerilor cu mijloace electronice,

-         dezvoltarea pachetelor de produse şi servicii turistice, prin utilizarea mijloacelor TIC,

-         stimularea cooperaţiei (inclusiv prin sprijinul acordat in utilizarea TI şi  transferul de tehnologie prin infiinţarea  unei reţelei naţionale de centre de consultanţă),

-         dezvoltarea pieţei muncii (inclusiv prin dezvoltarea capacităţii ANOFP de a implementa servicii pentru realizarea de măsuri active in vederea creşterii gradului de ocupare şi de monitorizare a acestor măsuri), informatizarea sistemului de asistenţă socială la nivel naţional, adaptarea aplicaţiilor informatice la nivel naţional în corelaţie cu reforma sistemului de pensii,

-         perfecţionarea sistemului de ocrotire a sănătăţii şi protecţia copilului prin utilizarea mijloacelor TIC,

-         politica agrară şi dezvoltarea rurală (incluzând şi urgentarea realizării cadastrului agricol).

§         Un loc aparte în programele guvernamentale îl ocupă reforma administraţiei publice centrale şi locale, susţinută prin programe de utilizare pe scară largă a TIC atât pentru perfecţionarea fluxurilor de documente şi a activităţilor  acestor instituţii cât şi a mai bunei comunicări cu cetăţenii şi mediul de afaceri. (vezi recentul Program "e-administraţie" aprobat de Guvern).

§         Politicile guvernamentale acordă de asemenea  prioritate asigurării calităţii educaţiei şi calificării profesionale, incluzând acţiuni speciale pentru dotarea instituţiilor de învăţământ cu mijloace TI şi creşterea gradului de conecticvitate la Internet.

Factori microeconomici

a) Cheltuieli din Produsul Intern Brut (IT/PIB)

În timp ce în unele ţări din Europa Centrală şi de Est, cheltuielile IT/PIB au crescut remarcabil în ultima decadă, în România ele s-au situat sub media de 1,5% anual, aşa cum se observă din tabelul de mai jos:

            Raportul IT/PIB şi valoarea cheltuielilor pentru domeniul IT

ŢARA	IT/PIB (%)	Cheltuieli IT per locuitor (US$)
Bulgaria	1.19	11.60
Czech Republic	2.74	106.25
Hungary	2.50	80.35
Poland	1.49	41.07
Romania	0.72	11.35
Russia	0.61	12.50
Slovakia	1.90	53.57
Slovenia	1.64	109.82
Estonia	3.21	73.21
Croatia	1.35	40.17

     Sursă:  IDC, USA, 2000

De remarcat că România are cel mai scăzut nivel al cheltuielilor TI pe cap de locuitor, situându-se pe ultimele locuri, atât cu raportul IT/PIB de numai 0,72, cât şi cu nivelul cheltuielilor IT de 11,35$/ cap de locuitor.

b) Industria TIC în România.

Această industrie a trecut printr-un  proces dificil de adaptare şi restructurare, care a evoluat satisfăcător spre acele zone ale pieţii în care suntem competitivi, ca de exemplu, industria de software. Tabelul de mai jos confirmă acestă evoluţie:

Tabel: Firmele TIC din România, 2000

Numărul de societăţi TIC	1997	1998	1999	2000	2001
Hardware	286	205	224	232
Software	2093	2955	3408	4025

 Sursa:  Registrul Comerţului, 2002

Industria TIC din România a produs, între anii 1997 şi 2001, echipamente de calcul, transmisii date, telecomunicaţii, software şi servicii de peste 2 mld.$ în 2001, cu o rată de creştere care a atins 45%, după cum se vede în tabelul de mai jos: 

Tabel:            Producţia TIC în România (milioane $)

	1997	1998	1999	2000	2001*
Echipamente de calcul Echipamente de transmisii date	225	198	218	400	460
Semiconductori	7	13	14	15	16
Echipamente de telecomunicaţii	407	510	440	515	570
Alte componente/subansamble	429	531	402	632	711
Echipamente de birotică	14	17	15	16	24
Aparate de măsură şi control	88	81	81	122	132
Software şi servicii informatice	50	60	100	150	200
Total	1220	1410	1270	1850	2113

  Sursă:  Yearbook of World Electronics / Ministerul Industriei şi Resurselor, 2000             

 * estimat          

O analiză a datelor din tabelul de mai sus, relevă  o serie de aspecte specifice:

Astfel, întreprinderile de hardware, care au cunoscut o cădere puternică după 1989, au redevenit profitabile prin asamblarea locală de echipamente, importate din surse asiatice. Calitatea producţiei, eficienţa procesului de asamblare, o proiectare inteligentă şi un management eficient au dus la realizarea unor echipamente de calcul şi transmisii de date performante, care au ocupat 48-50% din piaţa românească. Multe societăţi TIC au primit certificat ISO 9001, pentru acest tip de activitate, care produce cca. 50.000 de PC-uri anual.

Serviciile de configurare sisteme, vânzare de hardware, instalare, şcolarizare şi service sunt preluate de un număr de firme integratoare, din domeniul privat, care oferă aceste servicii, inclusiv pentru produse software. Aceste firme au în medie în jur de 10-15 salariaţi şi cifre de afaceri ridicate. La aceasta contribuie şi faptul că respectivele societăţi prestează şi servicii pentru companii străine cunoscute: IBM, Compaq, HP, Dell, Acer, Cisco, 3COM etc.

Companiile străine au o prezenţă activă în România, având o piaţă de 50% din echipamentele hardware, pe care le vând prin distribuitori/asamblori locali.

Industria de software

Industria de software cunoaşte o dezvoltare deosebită, existând aproximativ 3500 de societăţi comerciale care au acestă activitate declarată. Problemele cu care se confruntă sunt legate de cadrul legislativ, precum şi de migrarea personalului înalt calificat. Se estimează că în sectorul software şi servicii în informatică lucrau în 1999, 10.000 angajaţi şi 8000 colaboratori; iar în anul 2000 13.000 angajaţi şi 10.000 colaboratori. Industria de software şi servicii informatice dispune de resurse umane de înaltă calificare (cca. 25.000 - 30.000 de informaticieni), dar trebuie să suporte o rotaţie de personal de cca. 40% din efective, datorită emigrării masive a specialiştilor.

Există un număr mic de societăţi de software (9 societăţi în anul 2000), care au depăşit 100 de salariaţi şi nenumărate societăţi  cu  max. 10 salariaţi. În termeni procentuali, 76% din firme au mai puţin de 10 salariaţi, 14% au între 10 şi 50 de salariaţi, 8 procente au între 50 şi 100 de salariaţi şi numai 2% au peste 100 de salariaţi.

Această industrie a elaborat software şi a prestat servicii informatice de peste 200 mil.$ în 2001 şi se prevede o creştere la 240 mil.$ în 2002. Legislaţia specifică românească, folosirea limbii române în interfeţele cu utilizatorii, practicile administrative locale şi mediul de afaceri au dezvoltat această industrie şi pentru soluţii autohtone. Piaţa de software şi servicii informatice a fost în anul 2001 de 102 mil. $, comparativ cu 83 mil.$ în 2000, cu o creştere de 18% şi se estimează la 120 mil.$ în 2002.

Activitatea micilor societăţi se referă la dezvoltarea de software dedicat pentru Intreprinderile Mici şi Mijlocii (IMM), construirea şi încărcarea de baze de date cu un motor de căutare cunoscut şi interfeţe româneşti, vânzarea de software importat. În completare, firmele mari oferă servicii diversificate de consultanţă, modelare, dezvoltare, implementare, integrare, testare, reinginerie, întreţinere. Aceste firme dezvoltă aplicaţii şi instrumente bazate pe tehnologii web, aplicaţii de comerţ electronic, afaceri electronice, proiectare, dezvoltare pentru arhitecturi distribuite, dezvoltări de sisteme deschise, implementări de standarde. În felul acesta, în aceste firme s-a concentrat un segment al producţiei de software şi servicii IT.  

  Romania: Dezvoltarea de produse software şi servicii informatice

Produse software	Servicii informatice	Prelucrare date
Tranzacţii electronice B2B, AVX Virus Scanner, AVX System Security etc. RAV-Anti virus, GeCAD Fast Commander, PRAXIS, LEGIS, – Avocat electronic, LITERATURE –Bibliografia literaturii româneşti.	Reconversia sistemelor la tehnologiile web, Comerţ electronic şi aplicaţiile corespunzătoare Integrarea standardizată a aplicaţiilor existente, Reconversia personalului IT la noile tehnici, Dezvoltare de proiecte software pe tot spectrul industrial şi de afaceri.	Culegere date pe extranet, Prelucrări la comandă, Incărcare baze date, Intreţinere site-uri web, Digitizare cărţi, documente, hărţi etc.

Sursa:  Asociaţia Română pentru Industria de Software şi Electronică, 2001

Industria de software a cunoscut o creştere exponenţială şi datorită faptului că marile corporaţii producătoare de software au folosit mâna de lucru ieftină şi bine instruită din România, pentru dezvoltarea de software pentru export.

Toate companiile internaţionale majore de software (ex. Micosoft, Novell, SCO Unix, Oracle, Siemens etc.) sunt reprezentate în România şi folosesc serviciile unor distribuitori/ dezvoltatori de produs pentru vânzarea de software standard. Acesta este un segment de piaţă, care ocupă o parte semnificativă a forţei de muncă specializată IT. Rămâne un potenţial de forţă de muncă superior calificată, care este capabil să dezvolte produse competitive şi de înaltă tehnicitate. Industria de software are o perspectivă certă de dezvoltare în România.

Sisteme informatice.

Cele mai semnificative realizări din domeniul aplicaţiilor informatice sunt cele din domeniile industriei de software, bancar-financiar şi ale marii industrii.

Băncile, camerele de comerţ, unele ministere, marile companii şi societăţi dispun de sisteme informatice performante. În IMM-uri tehnologia informaţiei este în mod preponderent utilizată pentru aplicaţii financiar-contabile şi birotică. La nivel naţional s-au realizat o serie de aplicaţii  semnificative şi sunt în derulare alte proiecte, prezentate în tabelul de mai jos:

 Romania: Proiecte Naţionale Identificate, 2001

Proiecte naţionale în lucru §         Ministerul Finanţelor Publice – Sistemul vamal §         Ministerul Finanţelor Publice – Sistemul de impozitare al venitului global §         Ministerul de Interne – Evidenţa informatizată a populaţiei, Sistemul informatic al Poliţiei de graniţă §         Ministerul de Interne – Înmatricularea autovehicolelor, Eliberarea paşapoartelor §         Ministerul sănătăţii – SI al administraţiei centrale şi al unor Direcţii  Sanitare Judeţene §         Sistemul integrat al asigurărilor de sănătate din România (contract în derulare) §         SI al principalelor bănci cu filiale în ţară §         Reţeaua cercetării şi educaţiei

Proiecte naţionale în perspectivă §         Sistemul informatic cadastral şi registrul propietăţilor agrare §         Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale – Sistemul naţional al forţelor de muncă; Sistemul naţional de pensii §         Sistemul Informatic al Ministerului Justiţiei §         Ministerul de Interne – Sisteme pentru politia metropolitană; Reţeaua poliţiei de frontieră §         Sistemul Informatic al Min. Adm. Publice – e-administration §         SI ale marilor societăţi naţionale (Petrom, Conel, Romgaz etc.) §         Portaluri B2B ale sectorului privat

     Sursă:  ITC Technology team mission, WTO project, august 2001

c) Piaţa de Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor.

În anul 2000, piaţa de TIC  pentru România a fost de 1236,2 milioane $, iar în anul 2001, de 1400 milioane $, cu o rată a creşterii de 12,8%, având următoarea structură:

 Piaţa românească pentru produsele ITC        (Valoarea în mil.$)

Nr.

PRODUS