Portalul organizatiilor neguvernamentale din Romania
Romania
|
Home > SI > Strategia Nationala > Stadiul actual > Romania |
|
3.2 Stadiul actual în România (Analiza STEEP)
Factorii sociali şi resursele umane:
§ Piaţa muncii din România este structurată astfel:
|
Denumire indicator |
Total |
Urban |
Rural |
|
Număr total de angajaţi: (mii), din care: |
10.148 |
4930 |
5218 |
|
§ Intelectuali şi oameni de ştiinţă (%) |
6,8 |
12,5 |
1,3 |
|
§ Muncitori, tehnicieni şi similari (%) |
8,4 |
14,1 |
2,9 |
|
§ Lucrători în comerţ, servicii şi altele (%) |
7.0 |
0,8 |
3,5 |
|
§ Funcţionari publici (%) |
4,0 |
6,6 |
1,6 |
|
§ Agricultori, muncitori forestieri (%) |
36,8 |
3,1 |
68,6 |
|
§ Oameni de afaceri, comerţ (%) |
17,8 |
26,1 |
10,0 |
|
§ Conducere şi fucţionari de rang înalt (%) |
2,4 |
4,3 |
0,6 |
|
§ Alte ocupaţii (%) |
16,8 |
22,5 |
11,5 |
Sursă: Household Labour Survey AMIGO, 2000
§ Populaţia ocupată în agricultură are încă o pondere ridicată (42,8 %).
§ Gradul de extindere a sărăciei a atins în anul 2000: 33,8 % (28,2 % în mediul urban, 40,5 % în mediul rural).
§ Deşi persistă unele dezechilibre între ofertă şi cerere pe anumite segmente ale pieţei muncii, precum şi un nivel redus al mobilităţii profesionale, resursele umane dovedesc o capacitate ridicată de adaptare la standardele pieţei europene a muncii (unul din domenii fiind chiar TIC).
§ Prognoza (cf. Programului economic de preaderare, sept.2001): reducerea ratei şomajului de la 10,8 % în 2000 la 8,4 % în 2005; creşterea productivităţii muncii va depăşi ritmul de creştere al PIB începând din 2003 etc.
§ Orientări strategice şi măsuri preconizate ( cf. Strategiei naţionale de dezvoltare economică a României pe termen mediu şi Programului economic de preaderare):
- promovarea reformei educaţionale (inclusiv prin promovarea utilizării TIC în procesul educaţional); asigurarea calităţii educaţiei şi a calificării profesionale,
- dezvoltarea pieţei forţei de muncă; politici noi în domeniul ocupării şi protecţiei şomerilor, cu deplasarea de la politici pasive la politici active;
- armonizarea legislaţiei muncii cu normele UE,
- reforma sistemului sănătăţii;
- reforma asistenţei sociale prin trecerea de la programe cu eligibilitate generală universală la programe orientate către categorii specifice ale populaţiei;
- reforma sistemului de pensii;
- combaterea sărăciei, principalul instrument fiind cel de ajutor social;
- reforma sistemului de protecţie a copiilor instituţionalizaţi.
§ cca. 5000 de absolvenţi/an cu specializare în domeniul TIC.
§ imaginea pozitivă a specialiştilor software români în străinătate.
§ există domenii de specialitate şi competenţă deficitare: analişti de business, administratori de reţea, manageri de proiecte complexe, marketing in software.
§ 70% din forţa de muncă din domeniul TIC este concentrată în Bucureşti.
§ cca. 25% din forta de muncă bine pregătită în domeniu emigrează în ţările dezvoltate; pe plan intern o mare parte din specialişti migrează la marile firme de IT din România pentru activităţi comerciale datorită atractivităţii salariilor.
§ generaţiile tinere (în special din mediul universitar) sunt atrase şi interesate de utilizarea TIC, în timp ce generaţiile de adulţi au încă o percepţie limitată asupra avantajelor şi riscurilor domeniului.
§ există riscul accesibilităţii la TIC numai pentru cei cu venituri mari, cu o pregătire superioară, localizaţi in mari centre urbane.
Factorii tehnologici
§ Gradul de penetrare al PC-urilor este de 3,2 PC-uri la 100 de locuitori şi al Internetului este de cca. 860.000 de utilizatori; România a adoptat rapid tehnologiile bazate pe comunicaţiile mobile şi TV prin cablu.
§ Puterea de absorbţie a noilor tehnologii în România este încă limitată datorită costurilor ridicate ale acestora (provenite in cea mai mare parte din exterior), a investiţiilor mari pe care le implică şi a dinamicii schimbării tehnologice specifice domeniului TIC.
§ Fondurile de cercetare-dezvoltare-inovare alocate domeniului TIC, (4,5% din fondurile bugetare de cercetare), sunt mici, compartiv cu alte ţări, rezultatele obţinute sunt insuficient valorificate. Nu s-au conturat încă domeniile "de nişă" în care România ar putea obţine avantaj competitiv prin activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare.
§ Participarea la programele de cercetare europene este sub limita fondurilor cotizate de România la aceste programe.
§ Eforturile de cercetare-dezvoltare-inovare nu sunt corelate cu eforturile investiţionale în tehnologie a sectorului privat.
§ Lansarea în anul 2001 a programului naţional de cercetare INFOSOC (Societatea Informaţională) ar putea soluţiona favorabil unele din problemele menţionate.
Factorii economici
§ România se află în plin proces de tranziţie la o economie de piaţă funcţională, continuând politicile şi acţiunile de stabilizare macroeconomică, ajustare structurală si creare a unui mediu de afaceri prielnic.
§ Politica financiară are ca obiectiv alinierea la condiţiile de aderare la UE şi NATO.
§ Opţiunile strategice privind dezvoltarea economică pe termen mediu sunt:
- realizarea unei macrostabilizări consolidate, inclusiv prin dezvoltarea pieţei interne, stimularea producţiei autohtone si sprijinirea IMM-urilor,
- imbunătaţirea substanţială a mediului de afaceri,
- accelerarea reformei fiscale,
- accelerarea procesului de privatizare şi restructurare,
- consolidarea sistemului bancar şi continuarea procesului de privatizare al acestuia,
- promovarea unei politici coerente compatibile cu mecanismele UE,
§ Industria electronică şi electrotehnică reprezentau în anul 2000, 5 % din producţia industrială a ţării, 5,1 din personal, 8% din export şi numai 3% din volumul investitiilor străine în România.
§ In ultimii zece ani, s-a dezvoltat în acest domeniu un sector privat dinamic de societăţi comerciale TIC (4257, înregistrate în anul 2001) orientate spre producţia de software şi serviciile conexe.
§ Industria electronică din România a reprezentat valoric în anul 2000, numai 0,5 % din producţia industriei prelucrătoare, cu un număr de 19.000 locuri de muncă. Gradul de privatizare al acestei industrii a depăşit 90% din activele totale, atingându-se un nivel de 100% la sfârşitul anului 2001.
Factorii politici
§ În România începând din anii '90 s-au elaborat o serie de studii şi documente cu caracter strategic privind dezvoltarea sectorului TIC şi trecerea la societatea informaţională, beneficiindu-se şi de asistenţă tehnică din partea unor ţări avansate în domeniu (ex. Franţa /Sema-Group, Danemarca/DataCentralen, SUA/TDA), ale căror prevederi au fost însă îndeplinite numai în mică măsură. Cauze: lipsa unor mecanisme de urmărire şi coordonare a acţiunilor, lipsa unor finanţări adecvate importanţei obiectivelor, incoerenţa în acţiune a factorilor responsabili din administraţie.
§ Guvernarea actuală prin Programul său şi planurile de acţiune propuse pentru perioada 2001-2004 acordă importanţa cuvenită acestui domeniu şi a întreprins deja o serie de iniţiative menite să susţină dezvoltarea sectorului TIC: urgentarea dezvoltării cadrului de reglementări specifice (semnătura electronică, tranzacţiile electronice, protecţia datelor cu caracter personal, unele facilităţi fiscale pentru producătorii de software români) şi lansarea unor proiecte pilot menite să demonstreze beneficiile societăţii informaţionale în special la nivelul cetăţeanului.
§ Îndeplinirea a o serie de alte prevederi din programele de guvernare şi de preaderare/aderare la UE pe perioada 2001-2004 impun utilizarea/dezvoltarea TIC sau susţin (direct sau indirect) dezvoltarea serviciilor specifice societăţii informaţionale în România cum ar fi:
- creşterea economică durabilă (incluzând şi reconstrucţia şi modernizarea infrastructurilor inclusiv de comunicaţii, desfiinţarea monopolurilor, creşterea colaborării economice internaţionale şi atragerea de capital străin),
- îmbunătăţirea administrării finanţelor publice, dezvoltarea capacităţii administrative şi de gestiune şi control a impozitelor şi taxelor pentru persoane fizice şi juridice,
- îmbunătăţirea eficienţei şi transparenţei operaţiunilor vamale,
- îmbunătăţirea mediului de afaceri şi dezvoltarea competiţiei de piaţă (incluzând şi integrarea Registrului Comerţului cu cel Fiscal, continuarea integrării sistemelor de identificare a comercianţilor cum ar fi cele pentru import-export-protecţia muncii-fiscal-comercial, introducerea sistemului de contabilitate armonizat cu Directivele UE şi standardele internaţionale ),
- restructurarea şi modernizarea industriei (incluzând şi dezvoltarea industriei de echipamente şi de programe specifice TIC, dezvoltarea de parcuri industriale),
- dezvoltarea activităţii de cercetare ştiintifică şi dezvoltare tehnologică (incluzând şi stimularea cercetării de firmă in special in domeniile high-tech, dezvoltarea tehnologiilor autohtone prin transferarea gratuită a unor rezultate din programele naţionale de C&D către agenţi economici, dezvoltarea de centre de transfer tehnologic şi parcuri tehnologice),
- promovarea activităţilor de comerţ exterior, dezvoltarea comerţului electronic, diseminarea de informaţii comerciale şi instruirea managerilor cu mijloace electronice,
- dezvoltarea pachetelor de produse şi servicii turistice, prin utilizarea mijloacelor TIC,
- stimularea cooperaţiei (inclusiv prin sprijinul acordat in utilizarea TI şi transferul de tehnologie prin infiinţarea unei reţelei naţionale de centre de consultanţă),
- dezvoltarea pieţei muncii (inclusiv prin dezvoltarea capacităţii ANOFP de a implementa servicii pentru realizarea de măsuri active in vederea creşterii gradului de ocupare şi de monitorizare a acestor măsuri), informatizarea sistemului de asistenţă socială la nivel naţional, adaptarea aplicaţiilor informatice la nivel naţional în corelaţie cu reforma sistemului de pensii,
- perfecţionarea sistemului de ocrotire a sănătăţii şi protecţia copilului prin utilizarea mijloacelor TIC,
- politica agrară şi dezvoltarea rurală (incluzând şi urgentarea realizării cadastrului agricol).
§ Un loc aparte în programele guvernamentale îl ocupă reforma administraţiei publice centrale şi locale, susţinută prin programe de utilizare pe scară largă a TIC atât pentru perfecţionarea fluxurilor de documente şi a activităţilor acestor instituţii cât şi a mai bunei comunicări cu cetăţenii şi mediul de afaceri. (vezi recentul Program "e-administraţie" aprobat de Guvern).
§ Politicile guvernamentale acordă de asemenea prioritate asigurării calităţii educaţiei şi calificării profesionale, incluzând acţiuni speciale pentru dotarea instituţiilor de învăţământ cu mijloace TI şi creşterea gradului de conecticvitate la Internet.
Factori microeconomici
a) Cheltuieli din Produsul Intern Brut (IT/PIB)
În timp ce în unele ţări din Europa Centrală şi de Est, cheltuielile IT/PIB au crescut remarcabil în ultima decadă, în România ele s-au situat sub media de 1,5% anual, aşa cum se observă din tabelul de mai jos:
Raportul IT/PIB şi valoarea cheltuielilor pentru domeniul IT
|
ŢARA |
IT/PIB (%) |
Cheltuieli IT per locuitor (US$) |
| Bulgaria |
1.19 |
11.60 |
|
Czech Republic |
2.74 |
106.25 |
|
Hungary |
2.50 |
80.35 |
|
Poland |
1.49 |
41.07 |
|
Romania |
0.72 |
11.35 |
|
Russia |
0.61 |
12.50 |
|
Slovakia |
1.90 |
53.57 |
|
Slovenia |
1.64 |
109.82 |
|
Estonia |
3.21 |
73.21 |
|
Croatia |
1.35 |
40.17 |
Sursă: IDC, USA, 2000
De remarcat că România are cel mai scăzut nivel al cheltuielilor TI pe cap de locuitor, situându-se pe ultimele locuri, atât cu raportul IT/PIB de numai 0,72, cât şi cu nivelul cheltuielilor IT de 11,35$/ cap de locuitor.
b) Industria TIC în România.
Această industrie a trecut printr-un proces dificil de adaptare şi restructurare, care a evoluat satisfăcător spre acele zone ale pieţii în care suntem competitivi, ca de exemplu, industria de software. Tabelul de mai jos confirmă acestă evoluţie:
Tabel: Firmele TIC din România, 2000
|
Numărul de societăţi TIC |
1997 |
1998 |
1999 |
2000 |
2001 |
|
Hardware |
286 |
205 |
224 |
232 |
|
|
Software |
2093 |
2955 |
3408 |
4025 |
|
Sursa: Registrul Comerţului, 2002
Industria TIC din România a produs, între anii 1997 şi 2001, echipamente de calcul, transmisii date, telecomunicaţii, software şi servicii de peste 2 mld.$ în 2001, cu o rată de creştere care a atins 45%, după cum se vede în tabelul de mai jos:
Tabel: Producţia TIC în România (milioane $)
|
|
1997 |
1998 |
1999 |
2000 |
2001* |
|
Echipamente de calcul Echipamente de transmisii date |
225 |
198 |
218 |
400 |
460 |
|
Semiconductori |
7 |
13 |
14 |
15 |
16 |
|
Echipamente de telecomunicaţii |
407 |
510 |
440 |
515 |
570 |
|
Alte componente/subansamble |
429 |
531 |
402 |
632 |
711 |
|
Echipamente de birotică |
14 |
17 |
15 |
16 |
24 |
|
Aparate de măsură şi control |
88 |
81 |
81 |
122 |
132 |
|
Software şi servicii informatice |
50 |
60 |
100 |
150 |
200 |
|
Total |
1220 |
1410 |
1270 |
1850 |
2113 |
Sursă: Yearbook of World Electronics / Ministerul Industriei şi Resurselor, 2000
* estimat
O analiză a datelor din tabelul de mai sus, relevă o serie de aspecte specifice:
Astfel, întreprinderile de hardware, care au cunoscut o cădere puternică după 1989, au redevenit profitabile prin asamblarea locală de echipamente, importate din surse asiatice. Calitatea producţiei, eficienţa procesului de asamblare, o proiectare inteligentă şi un management eficient au dus la realizarea unor echipamente de calcul şi transmisii de date performante, care au ocupat 48-50% din piaţa românească. Multe societăţi TIC au primit certificat ISO 9001, pentru acest tip de activitate, care produce cca. 50.000 de PC-uri anual.
Serviciile de configurare sisteme, vânzare de hardware, instalare, şcolarizare şi service sunt preluate de un număr de firme integratoare, din domeniul privat, care oferă aceste servicii, inclusiv pentru produse software. Aceste firme au în medie în jur de 10-15 salariaţi şi cifre de afaceri ridicate. La aceasta contribuie şi faptul că respectivele societăţi prestează şi servicii pentru companii străine cunoscute: IBM, Compaq, HP, Dell, Acer, Cisco, 3COM etc.
Companiile străine au o prezenţă activă în România, având o piaţă de 50% din echipamentele hardware, pe care le vând prin distribuitori/asamblori locali.
Industria de software
Industria de software cunoaşte o dezvoltare deosebită, existând aproximativ 3500 de societăţi comerciale care au acestă activitate declarată. Problemele cu care se confruntă sunt legate de cadrul legislativ, precum şi de migrarea personalului înalt calificat. Se estimează că în sectorul software şi servicii în informatică lucrau în 1999, 10.000 angajaţi şi 8000 colaboratori; iar în anul 2000 13.000 angajaţi şi 10.000 colaboratori. Industria de software şi servicii informatice dispune de resurse umane de înaltă calificare (cca. 25.000 - 30.000 de informaticieni), dar trebuie să suporte o rotaţie de personal de cca. 40% din efective, datorită emigrării masive a specialiştilor.
Există un număr mic de societăţi de software (9 societăţi în anul 2000), care au depăşit 100 de salariaţi şi nenumărate societăţi cu max. 10 salariaţi. În termeni procentuali, 76% din firme au mai puţin de 10 salariaţi, 14% au între 10 şi 50 de salariaţi, 8 procente au între 50 şi 100 de salariaţi şi numai 2% au peste 100 de salariaţi.
Această industrie a elaborat software şi a prestat servicii informatice de peste 200 mil.$ în 2001 şi se prevede o creştere la 240 mil.$ în 2002. Legislaţia specifică românească, folosirea limbii române în interfeţele cu utilizatorii, practicile administrative locale şi mediul de afaceri au dezvoltat această industrie şi pentru soluţii autohtone. Piaţa de software şi servicii informatice a fost în anul 2001 de 102 mil. $, comparativ cu 83 mil.$ în 2000, cu o creştere de 18% şi se estimează la 120 mil.$ în 2002.
Activitatea micilor societăţi se referă la dezvoltarea de software dedicat pentru Intreprinderile Mici şi Mijlocii (IMM), construirea şi încărcarea de baze de date cu un motor de căutare cunoscut şi interfeţe româneşti, vânzarea de software importat. În completare, firmele mari oferă servicii diversificate de consultanţă, modelare, dezvoltare, implementare, integrare, testare, reinginerie, întreţinere. Aceste firme dezvoltă aplicaţii şi instrumente bazate pe tehnologii web, aplicaţii de comerţ electronic, afaceri electronice, proiectare, dezvoltare pentru arhitecturi distribuite, dezvoltări de sisteme deschise, implementări de standarde. În felul acesta, în aceste firme s-a concentrat un segment al producţiei de software şi servicii IT.
Romania: Dezvoltarea de produse software şi servicii informatice
|
Produse software |
Servicii informatice |
Prelucrare date |
|
Tranzacţii electronice B2B, AVX Virus Scanner, AVX System Security etc. RAV-Anti virus, GeCAD Fast Commander, PRAXIS, LEGIS, – Avocat electronic, LITERATURE –Bibliografia literaturii româneşti. |
Reconversia sistemelor la tehnologiile web, Comerţ electronic şi aplicaţiile corespunzătoare Integrarea standardizată a aplicaţiilor existente, Reconversia personalului IT la noile tehnici, Dezvoltare de proiecte software pe tot spectrul industrial şi de afaceri. |
Culegere date pe extranet, Prelucrări la comandă, Incărcare baze date, Intreţinere site-uri web, Digitizare cărţi, documente, hărţi etc. |
Sursa: Asociaţia Română pentru Industria de Software şi Electronică, 2001
Industria de software a cunoscut o creştere exponenţială şi datorită faptului că marile corporaţii producătoare de software au folosit mâna de lucru ieftină şi bine instruită din România, pentru dezvoltarea de software pentru export.
Toate companiile internaţionale majore de software (ex. Micosoft, Novell, SCO Unix, Oracle, Siemens etc.) sunt reprezentate în România şi folosesc serviciile unor distribuitori/ dezvoltatori de produs pentru vânzarea de software standard. Acesta este un segment de piaţă, care ocupă o parte semnificativă a forţei de muncă specializată IT. Rămâne un potenţial de forţă de muncă superior calificată, care este capabil să dezvolte produse competitive şi de înaltă tehnicitate. Industria de software are o perspectivă certă de dezvoltare în România.
Sisteme informatice.
Cele mai semnificative realizări din domeniul aplicaţiilor informatice sunt cele din domeniile industriei de software, bancar-financiar şi ale marii industrii.
Băncile, camerele de comerţ, unele ministere, marile companii şi societăţi dispun de sisteme informatice performante. În IMM-uri tehnologia informaţiei este în mod preponderent utilizată pentru aplicaţii financiar-contabile şi birotică. La nivel naţional s-au realizat o serie de aplicaţii semnificative şi sunt în derulare alte proiecte, prezentate în tabelul de mai jos:
Romania: Proiecte Naţionale Identificate, 2001
|
Proiecte naţionale în lucru § Ministerul Finanţelor Publice – Sistemul vamal § Ministerul Finanţelor Publice – Sistemul de impozitare al venitului global § Ministerul de Interne – Evidenţa informatizată a populaţiei, Sistemul informatic al Poliţiei de graniţă § Ministerul de Interne – Înmatricularea autovehicolelor, Eliberarea paşapoartelor § Ministerul sănătăţii – SI al administraţiei centrale şi al unor Direcţii Sanitare Judeţene § Sistemul integrat al asigurărilor de sănătate din România (contract în derulare) § SI al principalelor bănci cu filiale în ţară § Reţeaua cercetării şi educaţiei |
Proiecte naţionale în perspectiv㧠Sistemul informatic cadastral şi registrul propietăţilor agrare § Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale – Sistemul naţional al forţelor de muncă; Sistemul naţional de pensii § Sistemul Informatic al Ministerului Justiţiei § Ministerul de Interne – Sisteme pentru politia metropolitană; Reţeaua poliţiei de frontieră § Sistemul Informatic al Min. Adm. Publice – e-administration § SI ale marilor societăţi naţionale (Petrom, Conel, Romgaz etc.) § Portaluri B2B ale sectorului privat |
Sursă: ITC Technology team mission, WTO project, august 2001
c) Piaţa de Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor.
În anul 2000, piaţa de TIC pentru România a fost de 1236,2 milioane $, iar în anul 2001, de 1400 milioane $, cu o rată a creşterii de 12,8%, având următoarea structură:
Piaţa românească pentru produsele ITC (Valoarea în mil.$)
|
Nr. |
PRODUS |
|
|
|
|
ANUL |
|
|
|
Crt. |
|
|
|
1997 |
1998 |
1999 |
2000 |
2001* |
|
1.0 |
Echipamente de calcul. Hardware |
|
140 |
164 |
167 |
180 |
200 |
|
|
|
Servere |
|
|
10 |
20 |
22 |
25 |
30 |
|
|
PC-uri şi staţii de lucru/alte asemănătoare |
130 |
144 |
145 |
155 |
170 |
||
|
2.0 |
Echipamente de transmisii date Hardware |
|
40 |
41 |
43 |
45 |
50 |
|
|
|
LAN Hardware |
|
|
30 |
32 |
31 |
31 |
35 |
|
|
Alte echipamente pentru transmisii date |
|
10 |
9 |
12 |
14 |
15 |
|
|
3.0 |
Software şi Servicii |
|
32 |
43 |
56 |
83 |
102 |
|
|
|
Produse Software |
|
18 |
24 |
30 |
45 |
62 |
|
|
|
Servicii informatice |
|
|
14 |
19 |
26 |
38 |
40 |
|
4.0 |
Echipamente de telecomunicaţii |
|
|
214 |
305 |
435 |
610 |
700 |
|
|
Reţele publice |
|
160 |
240 |
360 |
530 |
600 |
|
|
|
Reţele private |
|
54 |
65 |
75 |
80 |
100 |
|
|
5.0 |
Echipamente de birotică |
|
|
35 |
35 |
45 |
40 |
50 |
|
|
Copiatoare |
|
|
25 |
25 |
30 |
20 |
30 |
|
|
Alte echipamente birotică |
|
10 |
10 |
15 |
20 |
20 |
|
|
6.0 |
Semiconductori |
|
|
60 |
61 |
62 |
67.5 |
75 |
|
7.0 |
Componente pasive |
|
87 |
81 |
67 |
75.6 |
80 |
|
|
8.0 |
Instrumente ştiinţifice şi Echipamente de măsură şi control |
110 |
120 |
131 |
135.1 |
138 |
||
|
|
TOTAL |
|
|
718 |
850 |
1006 |
1236.2 |
1395 |
* Valori estimate
Sursa: Electronic Year Book, European Information Technology Observatory, 2000
În anul 2001, piaţa de calculatoare (hardware) a fost de 200 mil.$, cu o creştere de 11% faţă de anul 2000. Piaţa pentru software standard a fost evaluată la 62 mil.$ în 2001, iar piaţa de servicii informatice la 40 mil.$. Se estimează o creştere de 23-25% pentru acest sector pentru anul 2002.
În perioada 1996-2000, pentru cercetarea în domeniul tehnologiilor informaţiei, comunicaţiilor şi microtehnologiilor s-au alocat cca. 4,5% din fondurile bugetare de cercetare, orientate cu prioritate pentru dezvoltarea de produse software şi sisteme informatice, managementul inteligent al reţelelor, securizarea şi autentificarea accesului etc.
Calculatoare personale (PC)
În segmentul de echipamente de calcul-hardware, calculatoarele personale continuă să fie forţa promotoare a Tehnologiei Informaţiei în România, la fel ca în toate celelalte ţări central şi est europene. Numărul total de PC-uri în România era la sfârsitul anului 2001 de 880.000 unităţi, cu o rată de creştere anuală, în perioada 1998-2001, de 51%, superioară ratei medii din ţările Europei Centrale şi de Est. (34%). Totuşi, numărul de PC-uri la 1000 de locuitori, de 39, rămâne scăzut comparativ cu media de 102,4 din ţările CEE.
O analiză a distribuţiei de PC-uri, arată că 69% din ele sunt utilizate în administraţie, bănci, societăţi de asigurare, servicii financiare, marea industrie, acolo unde există şi o creştere economică vizibilă. Restul, de 31%, sunt propietate personală, şi sunt utilizate pentru educaţia copiiilor, gestiunea afacerilor, accesul la Internet. Este de remarcat că personalul specializat, care utilizează PC-urile este insuficient.
Servere şi sisteme mari
Cererea de resurse sporite, administrarea reţelelor, accesul la Internet şi, nu din cele din urmă, implementarea de aplicaţii mari în economie, au generat o cerere sporită de servere şi sisteme de calcul mari şi în România. În lume, piaţa de servere şi sisteme mari a atins 1,06 mld.$ la sfâşitul anului 2000, reprezentând 23,5% din piaţa de hardware. În ţară, cererea de astfel de echipamente s-a estimat pentru 2001 la cca. 30 mil.$, reprezentând 15% din hardware. Dacă NT-ul a rămas în zona serverelor de reţele PC, UNIX-ul este prezent în toate celelate sisteme de mare performanţă.
Produse software
Deşi se remarcă o rată de creştere ridicată (de exemplu, 50% în 2000), valoarea produselor software faţă de valoarea echipamentelor harware achiziţionate în România, rămâne scăzută în raport cu cifrele similare din ţările CEE. Se consideră că o cauză importantă în acestă scădere îl are pirateria software.
Conform unui studiu a lui DATAMONITOR, realizat în mai 2001, se estimează că, în anul 2000, datorita acestui fapt Produsul Intern Brut a pierdut 153 de milioane de dolari, dintre care 74 de milioane de dolari contribuţii neîncasate la bugetul de stat. Până în anul 2004, dacă rata pirateriei software va rămâne la nivelul anului 2000 (77%), bugetul României va pierde aproximativ 119 milioane de dolari din neîncasarea de taxe şi impozite. Pentru anul 2001, rata pirateriei software a fost de aprox. 70%.
Servicii informatice
Piaţa de servicii informatice a avut o creştere semnificativă în anul 2001, cînd a atins un prag valoric de 40 mil.$, ceea ce reprezintă 10% din piaţa IT, cifră apropiată de cea a ţărilor CEE (12,3%). Acest segment de piaţă este considerat ca foarte dinamic, date fiind apariţia noilor tehnologii şi a noilor paradigme ale societăţii informaţionale. În momentul actual în România activează circa 1 200 de societăţi cu activitate principală în servicii informatice.
Numărul de societăţi de servicii informatice active pe piaţa românească este de doi ani relativ constant.
Cifra de afaceri a pieţei este concentrată în proporţie de 70-75% la Bucureşti. În provincie, în fiecare judeţ, primele 10 societăţi realizează mai mult de 50% din cifra de afaceri a judeţului, în timp ce la Bucureşti, primele 25 de societăţi realizează mai mult de 50% din cifra de afaceri a pieţii de servicii informatice a capitalei.
Societăţile de servicii informatice din România care au mai mult de 100 salariaţi sunt mai ales filiale ale unor grupuri străine, care lucrează total sau parţial pentru pieţe externe.
Internet în România
· Numărul înregistrat de calculatoare gazdă (host) era, la sfârşitul anului 2001, de 41.500, pe cca. 10 mii de domenii înregistrate (6% din site-urile web din ţările CEE); numărul de utilizatori Internet este estimat la cca. 700.000 (7% din totalul utilizatorilor din ţările CEE).
· Tipul de acces cel mai răpândit este dial-up, urmat de legăturile prin linii închiriate, radio şi cablu TV;
Rata de creştere a Internetului în România este de 10%, faţă de rata medie din ţările CEE de 86%. La fel, numărul de utilizatori Internet la 1000 de locuitori era la sfârşitul anului 2001 de 33 faţă de o medie de 84 în ţările CEE. O creştere a numărului de utilizatori de Internet se va produce cu condiţia realizării a trei factori: accesul liber şi ieftin la Internet, creşterea benzii de frecvenţă disponibilă la utilizator, liberalizarea telecomunicaţiilor.
d) Infrastructura de telecomunicaţii
Industria de telecomunicaţii din România este capabilă să producă echipamente pentru serviciile telefonice de bază, radio-comunicaţii, echipament militar, aeronautic şi echipamente dedicate unor aplicaţii unicat sau de serie mică. Mărimea producţiei acestei industrii a fost estimată la 515 mil.$ în 2000, comparată cu 440 mil.$ în 1999. Pentru anul 2001 s-a estimat un volum de 570 mil.$. Această producţie este urmărită printr-un sistem de asigurarea calităţii SRAC şi prin sistemul similar militar OMCAS.
Telecomunicaţiile din România s-au dezvoltat într-un ritm relativ lent, ca urmare a monopolului şi a formei de proprietate (de stat). Acolo unde competiţia a fost permisă, rezultatele sunt remarcabile. Operatorii GSM au creat un nou model de afacere în telecomunicaţii, contribuind substanţial la dezvoltarea telecomunicaţiilor.
Acest segment a contribuit la o bună rată de creştere a telecomunicaţilor în România, care a atins 32,3% în 2000, faţă de o medie de 45% în ţările CEE. Tabelul de mai jos exemplifică acestă performanţă:
Tabel: Rata de creştere a telecomunicaţiilor în ţările Central şi Est-Europene
|
|
1996 |
1997 |
1998 |
1999 |
2000 |
| Albania |
1.5 |
2.4 |
3.5 |
4.5 |
5.2 |
|
Bosnia |
8.1 |
9.3 |
22.3 |
26 |
24.8 |
|
Bulgaria |
32.2 |
33 |
35.1 |
38.9 |
44.3 |
|
Cehia |
29.3 |
36.9 |
45.8 |
57.1 |
77.6 |
|
Estonia |
34.9 |
43.7 |
53.9 |
64.1 |
2 |
|
Ungaria |
30.6 |
37.4 |
44 |
51.7 |
60.8 |
|
Letonia |
30.6 |
33.2 |
37.3 |
42.6 |
46.9 |
|
Lituania |
28.4 |
35.8 |
39 |
39.4 |
43 |
|
Polonia |
17.5 |
21.8 |
26.7 |
36.9 |
44.5 |
|
Macedonia |
38.9 |
39.7 |
40.4 |
42.2 |
45.6 |
|
Romania |
14.2 |
16.4 |
19.0 |
23.5 |
32.3 |
|
Slovenia |
35.6 |
41 |
48.7 |
76.1 |
104.7 |
|
Slovacia |
23.7 |
29.6 |
37.3 |
47.9 |
52.9 |
|
Tările CEE, media |
20.1 |
23.9 |
28.5 |
35.9 |
45.0 |
Sursa: ESIS II Report, Information Society Indicators in the CEEC Countries, 2001
Pentru unele ţări CEE, ca Estonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, care dispun de o reţea de telefonie fixă dezvoltată deja, se poate afirma cu certitudine, că rata de creştere ridicată se datorează telecomunicaţiilor mobile.
Telefonia vocală
În România nr. de linii telefonice la 100 de locuitori este de 32, faţă de o medie de 45 în ţările Europei Centrale şi de est. Deasemenea numărul de linii convenţionale este de 19,8, faţă de o medie de 27,5, plasând România pe penultimul loc, în statisticile pe anul 2000. La sfârşitul anului 2000, indicatorii sintetici prezentau următoarele valori: densitatea telefonică în jurul valorii de 17%, gradul de digitalizare de 50%, reţeaua de transmisiuni fiind în proporţie de 90% digitală. Numărul de posturi telefonice era de 22 la 100 de locuitori, faţă de o medie de 33 în ţările CEE. Operatorul naţional ROMTELECOM operează o reţea magistrală de fibră optică ce însumează o lungime totală de 11.000 km.
Radiocomunicaţii
Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. reprezintă operatorul naţional pentru radiocomunicaţii de bază care cuprinde, conform licenţei de operare, transportul şi difuzarea programelor naţionale de radio şi televiziune, transmisii prin radiorelee de mare capacitate şi telecomunicaţiile naţionale prin satelit.
În colaborare cu firma Bosch, SNR S.A. a început realizarea unei reţelei de acces “wireless “, de bandă largă, în tehnologie punct – multipunct DMS, LMDS, pentru crearea unui sistem naţional de transport date multi-media.
Telecomunicaţii mobile
Telefonica România a fost primul operator român de telefonie mobilă care s-a lansat pe piaţa românească cu serviciul NMT 450 în aprilie 1993. La sfârşitul anului 1996 au fost acordate două licenţe GSM 900: MobiFon, un consorţiu condus de Telesystem International Wireless din Canada (62%), împreună cu AirTouch din SUA (10%), a lansat serviciul Connex pe 15 aprilie 1997. MobilRom, un consorţiu condus de France Telecom Mobile International (71%), a lansat serviciul Dialog pe 6 iunie 1997. Primul operator de telefonie mobilă GSM 1800 este CosmoRom, subsidiar al ROMTELECOM.
Numărul de linii telefonice mobile a crescut în anii 1999-2000 cu o rată de 108%, superioară mediei de 73% din ţările CEE, ajungând la 12,5 linii mobile la 100 locuitori. De remarcat că ele ating acum, un procent de 38,7% din totalul liniilor telefonice convenţionale, apropiat de procentul de 38% din ţările CEE.
Televiziunea prin cablu
În România televiziunea prin cablu a avut o evoluţie remarcabilă de la liberalizarea sa în 1992. Cu aproximativ 2,2 milioane de abonaţi, România se află pe locul 6 în Europa datorită tarifelor scăzute (3,5 USD), nealiniate la tarifele europene. În prezent există peste 500 de societăţi comerciale cu acest obiect de activitate, iar numărul de abonaţi la cablu TV a atins 71% din totalul posesorilor de televizoare. La aceştia se adaugă şi un procent de 9% din posesori de TV, care folosesc antene satelitare.
Transmisiuni de date
Principalii competitori care au primit licenţe pentru instalarea, operarea şi întreţinerea unor reţele publice pentru comunicaţii de date sunt: Global One, Logic Telecom, MobilRom, S.N. Radiocomunicaţii, MobiFon, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Informatică (I.C.I.), PC NET Data Network, TotalNet, Astral Telecom, IIRUC-Digicom, INES Advertising, Media SAT. Majoritatea au acoperire naţională.
