CAPITOLUL 2

Tendinţe şi politici la nivel internaţional şi european

Incepând cu anii '90 penetrarea rapidă a calculatoarelor personale (PC), evoluţia tehnologiilor software, dezvoltarea explozivă a reţelelor de transmisii de date şi a serviciilor bazate pe Internet au produs schimbări profunde la scară mondială.

Numai în perioada 1995-1998 piaţa de telecomunicaţii a crescut cu 200 de milioane de linii telefonice, 263 de milioane de abonaţi la telefonia mobilă şi 10 milioane de linii inchiriate. Dacă în perioda 1991-1994 existau numai 15 milioane de utilizatori de Internet, în perioada 1995-1998 numărul acestora a crescut de aproape 9 ori ajungând la 88 de milioane in 1998, iar în prezent atinge cifra de 513 milioane. În timp ce în 75 de ani numărul de utilizatori ai telefonului ajunsese la 55 de milioane, world-wide-web (WWW) a ajuns la acelaşi număr de utilizatori în numai 4 ani. Distribuţia actuală a utilizatorilor on-line  pe zone geografice - conform NuaSurvey - este următoarea:

-         Canada şi SUA - 180 mil. ( 35%)

-         Europa - 154 mil. ( 30%)

-         Asia Pacific - 144 mil. ( 28%)

-         Restul lumii - 35 mil. ( 7%)

Comerţul electronic la scară globală inter-companii (de tip "business-to-business") a atins cifra de 282 miliarde $ şi se estimează ca va atinge 4300 miliarde $ in 2005, adică cu o rată de creştere anuală de 73%.

Aceste evoluţii au fost datorate în mare masură progreselor tehnologice cât şi unor politici noi privind  privatizarea şi promovarea competiţiei pe piaţa TIC, noilor reglementări tehnice si juridice în domeniu, noilor strategii naţionale şi regionale de dezvoltare a societăţii informaţionale. Toate ţările dezvoltate au elaborat şi implementat politici guvernamentale susţinute privind cercetarea, dezvoltarea şi adoptarea noilor tehnologii, consolidarea infrastructurilor informaţionale naţionale, formarea şi atragerea de specialişti în domeniul TIC , educarea populaţiei adulte, cooperarea cu sectorul privat şi încurajarea investiţiilor în această nouă ramură economică, promovarea de proiecte guvernamentale menite să demonstreze utilitatea serviciilor specifice societăţii informaţionale.

           Creşterea utilizării TIC în ţările în curs de dezvoltare a fost de asemenea impresionantă: în perioada 1995 – 1998 s-au conectat peste 155 milioane de linii telefonice, 105 abonamente la telefoane mobile şi 4 milioane de linii închiriate. Din 1991 până în 1998 în ţările din afara OECD creşterea anuală a numărului liniilor teleonice, a abonamentelor la telefoane mobile şi a liniilor închiriate a fost de 14%, 83% şi respectiv 27%. În perioada 1995 – 1998 investiţiile s-au dublat faţă de 1991 – 1994, ajungând la 304 miliarde $. Cifra de afaceri a serviciilor a ajuns la 200 miliarde $ în 1998.

            Aceste creşteri ascund totuşi mari diferenţe între ţările sărace şi cele bogate. În Africa la o cifră a populaţiei de 739 de milioane sunt mai puţin de 14 milioane linii telefonice (mai puţin decât în Manhattan sau Tokio). 80% din liniile telefonice de pe glob sunt concentrate în şase ţări. Conform ultimelor rapoarte ONU, ţările industrializate, care însumează 15% din populaţie, utilizează 88% din Intenet-ul la  domiciliu. Distribuţia host-urilor Internet ilustrează de asemenea mari diferenţe între ţările industrializate şi cele în curs de dezvoltare. În 1999 existau numai 1 milion de abonaţi Internet în întregul continent african, în comparaţie cu 15 milioane în Anglia. Ţările OECD au de 40 de ori mai multe calculatoare pe cap de locuitor decât Africa Sub-Sahariană (exclusiv Africa de Sud), de 110 ori mai multe telefoane mobile şi de 1600 ori mai multe host-uri Internet.

            Aceste fenomene (denumite generic "digital divide") fac obiectul multor dezbateri şi programe la scară internaţională (G7, G8, ONU, UNESCO, OECD, Banca Mondială, etc.) fiind recunoscut faptul că pentru ţările în curs de dezvoltare provocarea este majoră. Diferenţele dintre ţările cu venituri ridicate şi cele cu venituri scăzute se pot amplifica, iar spectrul “digital divide” poate deveni tot mai cuprinzător. Nu este vorba numai de conectivitatea propriuzisă, ci şi de implicaţiile conectivităţii (sau lipsei sale) asupra creşterii economice şi a dezvoltării durabile. “Digital divide” poate redeschide noi divergenţe la scară internaţională.

            România se află printre ţările candidate la Uniunea Europeană, în acest sens aderând la mai multe tratate şi acte normative internaţionale. Negocierea şi închiderea unui număr cât mai mare de capitole de aderare constituie o prioritate pentru politica externă a Guvernului.   Unul dintre capitolele de aderare, "Company Law", recomandă reguli şi măsuri pentru protejarea adecvată a proprietăţii intelectuale. În plus, anul trecut, România a elaborat principiile strategiei de dezvoltare în domeniul tehnologiei informaţiei, domeniu considerat un motor însemnat pentru relansarea economiei româneşti şi promovarea intereselor naţionale.